Apocalipsa=Comentariu

2:4
NASB, NKJV „ţi-ai părăsit prima ta iubire”
NRSV „ţi-ai abandonat dragostea care o aveai la început”
TEV „nu mă mai iubeşti aşa cum mă iubeai la început”
NJB „ai mai puţină dragoste decât odinioară”
1. Au existat câteva teorii legat de însemnătatea acestor cuvinte.
2. traducerea TEV şi Charles Williams crede că înseamnă dragoste pentru Cristos
3. traducerea James Moffatt crede că înseamnă dragoste unul pentru celălalt.
4. Hershell Hobbs în comentariul său crede că înseamnă dragoste pentru cei pierduţi
5. B. Phillips în traducerea sa combină toate acestea de sus
6. Unii cred că are legătură cu problema celei de-a doua generaţie de credincioşi (comparaţi Jud. 2:7-10).
7. Alţii văd biserica ca o adunare fără dragoste a unei ortodoxii reci (comparaţi I Cor. 13).
2:5 „aminteşte-ţi” Acesta este un IMPERATIV PREZENT ACTIV însemnând „păstrează totdeauna în mine.” Credincioşii
sunt sfătuiţi să îşi aducă aminte de condiţia lor anterioară în păcat şi de noua lor poziţie în harul şi mila lui Dumnezeu prin
Cristos.
„de unde ai căzut” Aici găsim un INDICATIV PERFECT ACTIV. Observă că biserica întreagă este chemată ă decizie de a
se pocăi (comparaţi II Cor. 7:14) şi de a deveni activă în dragostea ei pentru Cristos, unii pentru alţii, şi pentru cei pierduţi.
Pocăinţa este crucială pentru o relaţie de credinţă cu Dumnezeu (comparaţi Mat. 3:2; 4:17; Mar. 1:15; 6:12; Lu. 13:3:5;
Fapte 2:38; 3:19; 20:21). Termenul ebraic însemna o schimbare a acţiunilor, în timp ce termenul grecesc însemna o
schimbare a minţii. Pocăinţa reprezintă o dorinţă de a te schimba dintr-o viaţă egocentrică la o viaţă informată şi direcţionată
de Dumnezeu. Ea cheamă la o întoarcere de la priorităţile şi legăturile sinelui. În esenţă, pocăinţa este o nouă atitudine, o
nouă perspectivă asupra lumii, un nou stăpân. Pocăinţa reprezintă voia lui Dumnezeu pentru fiecare copil depravat al ui
Adam, creat după chipul Său (comparaţi Eze. 18:21,23,32 şi II Pet. 3:9).
Pasajul Nou Testamentar care reflectă cel mai bine diferenţa termenilor din greacă pentru pocăinţă este în II Cor. 7:8-
12.
1. lup‘, „durere” sau „întristare” vv. 8 (de două ori), 9 (de trei ori), 10 (de două ori), 11
2. metamelomai, „după griji,” vv. 8 (de două ori), 9
3. metanoeÇ, „pocăinţă,” „după minte,” vv. 9,10
Contrastul este între pocăinţa falsă (metamelomai, comparaţi Iuda, Mat. 27:3 şi Esau, Ev. 12:16-17) şi adevărata
pocăinţă (metanoeÇ, comparaţi Petru, Ioan 21:15-23; mat. 26:75; Mar. 14:72; Lu. 22:62).
1. Adevărata pocăinţă este legată din punct de vedere teologic de
2. predicarea lui Isus cu privire la condiţiile Noului Legământ (comparaţi Mat. 4:17; Mar. 1:15; Lu. 13:3,5)
3. predicile Apostolice din Fapte (kerygma, comparaţi Fapte 3:16,19; 20:21)
4. darul suveran al lui Dumnezeu (comparaţi Fapte 5:31;11:18 şi II Tim. 2:25)
5. pieritor (comparaţi II Pet. 3:9)
„altfel vin la tine” Aceste cuvinte reprezintă o temă comună în carte; Cristos vine în curând (comparaţi 1:2,3; 2:5,16, 25;
3:3,11). În VT venirea lui Dumnezeu putea aduce judecată sau binecuvântare. În acest context Cristos venea să-Şi
disciplineze biserica (comparaţi I Pet. 4:17)! Prin urmare, au o orientare temporală şi escatologică.
„şi-ţi îndepărtez sfeşnicul din locul lui” Sfeşnicul simbolizează întreaga biserică. Aceasta implica îndepărtarea prezenţei şi
a binecuvântării lui Cristos. Întreaga congregaţie nu se lupta cu apostazia, ci cu pierderea slujirii lor eficiente. Acest lucru
este valabil şi bisericilor din Pergam (comparaţi 2:16); Tiatria (comparaţi 2:22-23); Sardis (comparaţi 3:3), şi Laodicea
76