Apocalipsa=Comentariu

I. Presupuneri
A. Cred că Biblia este singura revelaţie inspirată a singurului Dumnezeu adevărat. Aşadar, trebuie interpretată în
lumina scopului autorului divin original (Duhul Sfânt), printr-un scriitor uman, într-un anumit context istoric.
B. Cred că Biblia a fost scrisă pentru oamenii obişnuiţi – pentru toţi oamenii! Dumnezeu S-a adaptat pentru a ne
vorbi clar într-un anumit context istoric şi cultural. Dumnezeu nu ne ascunde adevărul – El vrea ca noi să
înţelegem! Aşadar, Biblia trebuie interpretată în lumina vremurilor ei, nu a vremurilor noastre. Ea nu ar trebui să
însemne pentru noi ceea ce nu a însemnat niciodată pentru cei care au citit-o sau au auzit-o la început. Ea este
logică pentru mintea umană medie şi foloseşte forme şi tehnici obişnuite de comunicare umană.
C. Cred că Biblia are un mesaj şi un scop unic. Nu se auto-contrazice, deşi conţine pasaje paradoxale şi dificile.
Aşadar, cel mai bun exeget al Bibliei este însăşi Biblia.
D. Cred că fiecare pasaj (în afară de profeţii) are un înţeles şi numai unul, bazat pe intenţia autorului original
inspirat. Deşi nu putem fi niciodată absolut siguri că cunoaştem intenţia autorului original, mulţi indicatori arată
în direcţia ei:
1. genul (genul literar) ales pentru exprimarea mesajului
2. contextul istoric şi/sau ocazia care a provocat scrierea
3. contextul literar al întregii cărţi, precum şi fiecare capitol literar
4. modelul (aspectul) literal al fiecărui capitol şi raportarea lui la mesajul integral
5. caracteristicile gramaticale specifice folosite pentru a transmite mesajul
6. pasaje paralele
Studiul fiecăruia dintre aceste domenii devine obiectul studiului nostru pe pasaje. Înainte de a-mi explica
metodologia proprie a citirii de calitate a Bibliei, lasă-mă să schiţez câteva dintre metodele inadecvate folosite astăzi care au
provocat atât de multe interpretări şi care, în consecinţă, ar trebui evitate:
II. Metode neadecvate
A. Ignorarea contextului literar al cărţilor Bibliei şi folosirea fiecărei fraze, propoziţii, sau chiar a cuvintelor
individuale ca declaraţii adevărate, care nu au legătură cu intenţia autorului sau cu un context mai larg. Aceasta
este numită adesea „exploatarea dovezii”.
B. Ignorarea contextului istoric al cărţilor prin înlocuirea lui cu un context istoric presupus care nu are sau are
puţine dovezi în textul în sine.
C. Ignorarea contextului istoric al cărţilor şi citirea lor ca pe ziarul local de dimineaţă, scris în primul rând pentru
creştinii moderni.
D. Ignorarea contextului istoric al cărţilor, atribuindu-le un sens alegoric constând într-un mesaj filosofic/teologic
care nu are nicio legătură cu primii auditori şi cu intenţia autorului original.
E. Ignorarea mesajului original prin înlocuirea lui cu teologia unei persoane, cu doctrina preferată sau cu o
problemă contemporană care nu are nicio legătură cu scopul autorului original şi cu mesajul prezentat. Acest
fenomen urmează adesea citirea iniţială a Bibliei ca modalitate de întemeiere a autorităţii vorbitorului. Este
numit adesea interpretarea „reacţia cititorului” („ce înseamnă textul pentru mine”).
Ce puţin trei componente înrudite pot fi identificate în întregul proces de comunicare umană:
7