Apocalipsa=Comentariu

eprezintă Anul Jubiliar (comparaţi Lev. 25:13,28,40,50,52,54; 27:17,18,23,24).
(Toate aceste trei par interschimbabile cu nici o distincţie intenţionată. Mişna (RH 3.2) permitea orice corn de animal –
oaie, capră sau antilopă, dar nu de la vacă).
„trâmbiţe” (BDB 348) – posibil din VERBUL „a întinde,” implică un os întins (nu un corn de animal încovoiat). Acestea erau
confecţionate din argint (după aspectul şi forma din Egipt). Acestea erau folosite:
a. în ritualurile de închinare (comparaţi Num. 10:2,8,10; Ezra 3:10; Nee. 12:35;41)
b. pentru scopuri militare (comparaţi Num. 10:9; 31:6; Osea 5:8)
c. pentru scopuri regale (comparaţi II Împ. 11:14)
Unul din aceste coarne metalice este reprezentat în Arcul lui Titus din Roma; de asemenea Iosephus le descrie în
Antiquities. 3.12.6.
1:11 „într-o carte” Acesta este termenul grecesc biblion. Era folosit în sensul de broşură sau sul. Mai târziu a devenit un
termen tehnic pentru codicele unei cărţi. Lui Ioan i s-a poruncit să-şi scrie viziunea, acestea fiind dezvăluirile de sine ale lui
Dumnezeu. Ele nu sunt pentru binele personal al lui Ioan, ci pentru biserică. O caracteristică a literaturii apocaliptice este
faptul că era un gen literar scris foarte bine structurat, nu oferit pe cale orală, ca şi profeţiile VT. O carte sau un sul apare de
nenumărate ori în literatura apocaliptică evreiască ca o modalitate de a face ca mesajul pentru cititorii viitori să treacă mai
departe.
„trimite-o la cele şapte biserici” ordinea acestor biserici urmau o rută poştală romană ce începea şi se termina în Efes.
Epistola circulară a lui Pavel cunoscută ca „Efeseni” s-ar putea să fi avut aceeaşi rută. Revelaţia lui Dumnezeu nu este
niciodată doar pentru un individ, ci pentru poporul lui Dumnezeu, trupul lui Cristos!
Traducerea King James adaugă din nou expresia „Eu sunt Alfa şi Omega,” dar nu există nici un manuscris grecesc antic
care să sprijine această expresie în verset.
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 1:12-16
12 Apoi m-am întors să văd vocea care vorbea cu mine. Şi fiind întors am văzut şapte sfeşnice de aur; 13 şi în
mijlocul sfeşnicelor am văzut pe cineva ca un fiu de om, îmbrăcat într-o mantie care ajungea până la
picioare, şi încins la piept cu un brâu de aur. 14 Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; şi ochii
Lui erau ca o flacără de foc. 15 Picioarele Lui erau ca bronzul lustruit, când a fost făcut să strălucească întrun
cuptor, şi vocea Lui era ca vuietul multor ape. 16 În mâna Lui dreaptă ţinea şapte stele, şi din gura Lui
ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri; iar faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.
1:12 „am văzut şapte sfeşnice de aur” Aici nu se referă la Menora (policandru cu şapte braţe) ce se afla în Tabernacol
(comparaţi Exod 25:31-40) nici la sfeşnicul din Zah. 4:2. Aceste sfeşnice separate şi unice erau un mod simbolic de a se referi
la cele şapte biserici (comparaţi 1:20; 2:1).
1:13-18 În această descriere a lui Isus, o mare parte din imagistica folosită are două fundale Vechi Testamentare posibile: (1)
YAHWE, dar şi (2) îngerul din Daniel 10.
1:13
NASB „cineva ca un fiu de om”
NKJV „Cineva ca şi Fiul Omului”
NRSV „cineva ca şi Fiul Omului”
TEV „arăta ca şi o fiinţă umană”
NJB „cineva ca un Fiu de Om”
58