Apocalipsa=Comentariu

împlinesc voia Lui (comparaţi I Împ. 22:19-23; Iov 1:6; Ps. 82:5,7).
c. Este posibil să reflecte revelaţia Nou Testamentară a lui Dumnezeu în trei persoane.
d. În Gen. 1:1 Dumnezeu creează; Gen. 1:2 Duhul protejează, şi din NT Isus este agentul în creaţie al
Dumnezeului Tată (comparaţi Ioan 1:3,10; Rom. 11:36; I Cor. 8:6; Col. 1:15; Ev. 1:2; 2:10).
D. YAHWE (BDB 217, KB 394)
1. Acesta este numele care reflectă divinitatea ca fiind Dumnezeul care încheie legăminte; Dumnezeul salvator,
răscumpărător! Oamenii încalcă legămintele, dar Dumnezeu este loial cuvântului Său, promisiunilor şi
legămintelor Sale (comparaţi Ps. 103).
Acest nume este menţionat prima dată în combinaţie cu Elohim în Gen. 2:4. Nu există două relatări ale creaţiei
în Gen. 1-2, ci două accente: (1) Dumnezeu ca şi creatorul universului (fizic) şi (2) Dumnezeu ca şi creatorul
special al umanităţii. Gen. 2:4-3:24 începe revelaţia specială cu poziţia privilegiată a umanităţii şi scopul ei, la
fel şi cu problema păcatului şi a rebeliunii asociate cu unica poziţie.
2. În Gen. 4:26 se spune că „omul a început să cheme numele Domnului” (YAHWE). Totuşi, Exod 6:3 implică
faptul că oamenii legământului celui vechi (patriarhii şi familiile lor) L-au cunoscut pe Dumnezeu ca şi El-
Shaddai. Numele de YAHWE este explicat doar o singură dată în Exod 3:13-16, în special v. 14. Totuşi,
scrierile lui Moise adesea interpretează cuvintele ca şi cuvinte populare, nu etimologice (comparaţi Ge. 17:5;
27:36; 29:13-35). Au exista câteva teorii legate de sensul acestui nume (luate din IDB, vol. 2, pp. 409-411).
a. dintr-o rădăcină arabă, „a arăta dragoste fierbinte”
b. dintr-o rădăcină arabă, „a sufla” (YAHWE ca şi furtuna lui Dumnezeu)
c. dintr-o rădăcină ugaritică (canaanită) „a vorbi”
d. urmând o inscripţie feniciană, un PARTICIPIU LA ACUZATIV însemnând „Cel ce susţine,” sau „Cel ce
stabileşte”
e. din forma ebraică Qal „Cel care este,” sau „Cel care e prezent” (în sens viitor, „Cel ce va fi”)
f. din forma ebraică Hiphil „Cel ce cauzează să fie”
g. din rădăcina ebraică „a trăi” (spre exemplu, Gen. 3:21), însemnând „veşnicul, singurul Dumnezeu viu” din
contextul Exodului 3:13-16 o formă IMPERFECTĂ folosită într-un sens PERFECT, „Voi continua să fiu
ceea ce obişnuiam să fiu” sau „Voi continua să fiu ceea ce din totdeauna am fost” (comparaţi J. Wash
Watts, A Survey of Syntax in te Old Testament, p. 67). Întregul nume YAHWE este deseori exprimat în
prescurtări sau posibil în forma originală.
(1). Yah (spre exemplu, Hallelu – yah, BDB 219, comparaţi Exod 15:2; 17:16; Ps. 89:8; 104:35)
(2). Yahu („iah” la încheierea numelor, spre exemplu, Isaiah)
(3). Yo („Io” la începutul numelor, spre exemplu, Iosua sau Ioel)
3. În iudaismul târziu acest nume de legământ a devenit atât de sfânt (tetragrama – numele ebraic autentic al lui
Dumnezeu) încât iudeilor le era frică să îl rostească ca să nu încalce porunca din Exod 20:7; Deut. 5:11; 6:13.
Aşa că ei au substituit termenul ebraic cu „proprietar,” „stăpân,” „soţ,” „domn” – adon sau adonai (domnul
meu). Când ajungeau la YAHWE în citirea lor din VT ei pronunţau „domn.” Din această cauză YAHWE este
scris DOMN în traducerile din engleză.
4. Ca şi în cazul lui El, YAHWE este adesea combinat cu alţi termeni pentru a accentua unele caracteristici ale
Dumnezeului de legământ al Israelului. Deşi există multe combinaţii posibile, aici sunt câteva.
a. YAHWE – Yireh (YAHWE va purta de grijă, BDB 217 şi 906), Gen. 22:14
55