Apocalipsa=Comentariu

Aceasta este o aluzie la termenii Vechi Testamentari folosiţi pentru Israel în Exod 19:6 şi Is. 61:6, unde naţiunea a fost
considerată ca fiind o împărăţie de preoţi. Dumnezeu la ales pe Avraam pentru al alege pe Israel şi pentru a alege o lume
pierdută (comparaţi Gen. 3:15; 12:3). Israel a fost destinată ca o naţiune pentru a fi o mărturie (adică, preoţi) dar au falimentat
în această sarcină alocată evanghelizării (comparaţi Ezec. 36:22-38). Prin urmare, Dumnezeu a ales biserica pentru a atinge
lumea (comparaţi 28:19-20; Luca 24:47; Fapte 1:8). Aceleaşi expresii folosite cândva pentru Israel sunt acum folosite pentru
biserică (comparaţi Gal. 3:29; 6:16; Filp. 3:3; I Pet. 2:5,9; Apo. 1:6; 5:10; 20:6).
Este important să observăm accentul corporativ, biblic al „preoţimii credincioşilor.” Creştinismul vestic a surpa
accentuat locul şi rolul individual şi a sub apreciat corporalitatea biblică. Metafora Noului Testament a trupului lui Cristos
(comparaţi I Cor. 12) este o metaforă similară. Acest titlu Vechi Testamentar nu a fost niciodată menit să fie o scuză pentru
credincioşi ca ei să-şi afirme libertatea individuală. Acest accent s-a dezvoltat din luptele istorice ale lui Martin Luther cu
Biserica Catolică a zilelor lui. Focusul acestui context este evanghelizarea (comparaţi v. 7), implicându-i pe fiecare
credincios, încercând să atingă fiecare persoană pierdută şi nevoiaşe create în imaginea lui Dumnezeu pentru care a murit
Cristos (comparaţi Ioan 3:16; I Tim. 2:4; II Pet. 3:9; I Ioan 2:2; 4:14).
TEMATICĂ SPECIALĂ: CREŞTINISMUL ESTE COLECTIV
A. Metaforele plurale ale lui Pavel şi Petru
1. trup
2. teren
3. clădire
B. Termenul „sfânt” este totdeauna la PLURAL (cu excepţia Fil. 4:21, dar şi aici este colectiv)
C. Accentul reformator al lui Martin Luther asupra „preoţimii credinciosului” nu este pe deplin biblic. De fapt este
preoţimea credincioşilor (Exod 19:6; I Pet. 2:5,9; Apo. 1:6)
D. Fiecare credincios este înzestrat pentru binele comun al tuturor (comparaţi I Cor. 12:7)
E. Doar prin cooperare poporul lui Dumnezeu este eficient. Slujirea este corporativă (comparaţi Ef. 4:11-12)
„pentru Dumnezeu, Tatăl Său” Această expresie pare a devaloriza divinitatea deplină a Fiului (vezi Tematica Specială:
Trinitatea la 22:17), dar de fapt este un mod de a afirma subordonarea lui Isus în timpul încarnării Lui. Aceeaşi expresie este
folosită de Pavel în Rom. 15:6. Sentimentul de egalitate poate fi văzut în 3:21; 14:1.
„a Lui să fie gloria şi stăpânirea” Termenul „glorie” este un termen Vechi Testamentar comercial (utilizând cântare pentru
achiziţionări) ce însemna „a fi greu”; ceea ce era greu (spre exemplu, aurul) era valoros. Termenul a ajuns să fie folosit pentru
strălucirea, maiestatea, sfinţenia lui Dumnezeu din Norul Shekinah al gloriei lui Dumnezeu în Exod. Gloria era atribuită
adesea lui Dumnezeu Tatăl în NT (comparaţi Rom. 11:36; 16:27; Ef. 3:21; Filp. 4:20; I Tim. 1:17; II Tim. 4:18; I Pet. 4:11;
5:11; II Pet. 3:18; Iuda 25; Apo. 1:6; 5:13; 7:12). Vezi Tematică Specială: Gloria la 15:8.
Termenul „stăpânire” adresat lui Dumnezeu Tatăl, din punct de vedere teologic, este asemenea subordonării Fiului
(comparaţi Ioan 17). Isus este agentul Tatălui în toate lucrurile, dar scopul este glorificarea ultimă a Tatălui (comparaţi I Cor.
15:27-28).
„în vecii vecilor” Aceste cuvinte ad-litteram sunt „în veacurile veacurilor.” Această utilizare a lui aiÇnos, SINGULAR apoi
PLURAL, este comună în Apocalipsa (comparaţi 1:18; 4:9; 5:13; 7:12; 10:6; 11:15; 15:7; 19:3; 20:10; 22:5). Este
surprinzător faptul că martorii greci timpurii au omis partea a doua (MSS P 18 , A, P). UBS 4 nu poate decide care lectură este
originală.
47