Apocalipsa=Comentariu

TEMATICĂ SPECIALĂ: ŞAPTE DUHURI
Au existat câteva teorii legate de identitatea acestor şapte duhuri.
1. Deoarece această expresie vine între referinţa la Dumnezeu Tatăl şi Isus Mesia, mulţi comentatori au susţinut că se
referă categoric la Duhul Sfânt. Acest lucru este posibil, dar nu în mod sigur. Această frază este folosită de
asemenea în 3:1; 4:5 şi 5:6. În aceste cazuri nu este deloc sigur dacă se face referinţă la Duhul Sfânt doar dacă o
aluzie la Zaharia 4 este acceptată.
2. Alţii cred că este o aluzie la Is. 11:2 din Septuaginta, unde cele şapte daruri ale Duhului sunt menţionate. Totuşi, în
textul masoretic sunt doar şase daruri menţionate.
3. Cei aparţinând unui fundalul evreiesc inter-biblic ar identifica aceste duhuri cu îngerii prezenţei ca şi acei şapte
arhanghelii dinaintea tronului lui Dumnezeu (comparaţi 8:2).
4. Alţii îi asociază cu îngerii sau mesagerii celor şapte biserici menţionate în 1:20.
1:5 „şi de la Isus Cristos, martorul credincios” Aceste cuvinte fac parte din cele trei expresii care Îl descriu pe Isus Mesia.
Aceste versete introductive sunt în paralelă cu 20:6-21. Cuvântul „credincios” avea o conotaţie Vechi Testamentară a celui ce
era loial, adevărat şi demn de încredere (comparaţi Is. 55:3-5). După cum cuvântul scris al lui Dumnezeu (Biblia) este
vrednică de încredere, la fel este şi ultima Sa revelaţie, Cuvântul Viu, Isus (comparaţi 3:14). Evanghelia este un mesaj ce
trebuie crezut, o persoană ce trebuie primită, şi o viaţă ce determină imitarea acelei persoane primite.
Expresia în greacă, „martorul credincios,” poate însemna
1. „Martorul Meu, Credinciosul Meu” – ca două expresii, vezi 2:13 (cu adăugirea PRONUMELUI PERSONAL)
2. „Martorul credincios şi adevărat,” vezi 3:14 (cu adăugirea de „şi adevărat”)
„întâiul născut dintre cei morţi”
TEMATICĂ SPECIALĂ: ÎNTÂIUL NĂSCUT
Aceste cuvinte „întâiul născut” (prōtotokos) sunt folosite în Biblie cu câteva sensuri distinctive.
1. fundalul Vechi Testamentar al cuvântului se referă la pre-iminenţa întâiului născut a familiei (comparaţi Ps. 89:27;
Luca 2:7; Rom 8:29; Evrei 11:28)
2. folosirea lui în Col. 1:15 vorbeşte despre Isus ca fiind primul înainte de creaţie, o aluzie la Prov. 8:22-31, sau agentul
lui Dumnezeu în creaţie (comparaţi Ioan 1:3; I Cor. 8:6; Col. 1:15-16, Evrei 1:2)
3. folosirea lui în Col. 18; I Cor. 15:20 (şi aici) se referă la Isus ca fiind primul născut din morţi
4. este un titlu Vechi Testamentar al lui Mesia) comparaţi Ps. 89:27; Evrei 1:6; 12:23). Era un titlu care îmbina câteva
aspecte ale centralităţii şi întâietăţii lui Isus. În acest context #3 sau #4 se potrivesc cel mai bine.
„şi conducătorul împăraţilor pământului” Aceste cuvinte, ca şi cele precedente, sunt o aluzie la Ps. 69:27 (comparaţi
72:11; Is. 48:23), care vorbesc de Isus ca fiind Mesia cel promis. De asemenea reflectă reacţia lui Ioan la
1. cultul împăratului din provinciile de est ale Imperiului Roman.
2. folosirea expresiei regale mesopotamiene „Regele regilor” (comparaţi Apo. 11:15; 17:14; 19:16)
„Aceluia care ne iubeşte” Aici găsim un PARTICIPIU PREZENT ACTIV, însemnând „Isus continuă să ne iubească.”
Această afirmaţie este foarte importantă în lumina slăbiciunilor şi falimentelor celor cinci biserici din şapte (comparaţi
capitolele 2-3).
„şi ne-a eliberat de păcatele noastre” Această expresie este un PARTICIUPIU AORIST. Versiunile Vulgata şi Coptă, la fel
şi câteva manuscrise greceşti minuscule, şi versiunea King James au VERBUL „spălat” (louÇ) care era pronunţat exact ca
45