Apocalipsa=Comentariu

SCOPUL CĂRŢII
A. Scopul Apocalipsei este de a arăta suveranitatea lui Dumnezeu în istorie şi promisiunea culminării tuturor lucrurilor
în El. Credincioşii trebuie să rămână în credinţă şi să spere în mijlocul persecuţiilor şi ale agresiunilor acestui sistem
decăzut al lumii. Focusul cărţii este persecuţia (închinarea la împărat din provinciile de est) şi loialitatea (învăţătorii
falşi şi compromisul cultural) al credincioşilor din primul secol şi din fiecare secol (cf. 2:10). Reţine, profeţii au
vorbit despre viitor într-un efort de a reforma prezentul. Apocalipsa nu orbeşte doar despre cum se va sfârşi, ci şi
încotro merge el. În articolul său găsit in The Expositors Bible Commentary, Vol. I intitulat, „The Eschatology of the
Bible,” Robert L. Sancy a spus,
„profeţii biblici nu erau preocupaţi în primul rând cu timpul şi cu aranjarea cronologică a evenimentelor
viitoare. Pentru ei starea spirituală a contemporanilor a fost punctul important iar marea vizită escatologică
a lui Dumnezeu pentru judecata celor nelegiuiţi şi binecuvântarea celor pioşi a fost întreruptă pentru
impactul ei etic în prezent” (p. 104).
B. Scopul general al acestei cărţi este rezumat bine în scurta introducere pentru traducerile TEV şi NJB
1. TEV, p. 1122, „Apocalipsa lui Ioan a fost scrisă într-un moment când creştinii erau persecutaţi datorită credinţei
lor în Domnul Isus Cristos. Preocuparea principală a autorului este de a oferi cititorilor săi speranţă şi
încurajare, şi de a-i determina să rămână credincioşi în timpul suferinţelor şi a persecuţiilor.”
2. NJB, p. 1416, „Biblia este rezumată în mesajul speranţei şi în simbolismul bogat al acestei cărţi. Ea este o
viziune a salvării din necazurile care asediază poporul lui Dumnezeu, şi o promisiune a unui viitor glorios.
Mesajul este exprimat prin mijloace ale imaginii care trag în întregime Biblia, pentru ca toate caracteristicile,
animale, culorile, şi numerele, să fie expresive şi pline de nuanţe pentru cititorul familiar cu VT. În acest fel ea
reprezintă o revelaţie secretă şi o aluzia la ceea ce urmează să vină, deşi simbolismul natural al actelor de
închinare şi al viziunii splendorii finale mesianice din noul Oraş Sfânt sunt suficient de clare. A existat o
tradiţie a unei astfel de scrieri în iudaism de la Daniel încoace, pentru a întări poporul lui Dumnezeu în
persecuţii cu asigurarea unei eventuale salvări şi a unui triumf.”
C. Este crucial ca interpretul să ofere temei răscumpărării prioritate.
1. Dumnezeu a adus o salvare individuală, corporativă şi cosmică prin Isus Cristos.
2. Răscumpărarea lui Dumnezeu este atât spirituală cât şi fizică. Biserica este salvată, dar nu se află în siguranţă!
Într-o zi ea va fi!
3. Dumnezeu încă iubeşte umanitatea căzută, răzvrătită şi egocentrică. Mânia lui Dumnezeu văzută în peceţi şi în
trâmbiţe este pentru răscumpărare (cf. 9:20-21; 14:6-7; 16:9,11; 21:6b-7; 22:17).
4. Dumnezeu nu doar restaurează umanitatea căzută, dar şi creaţia căzută (cf. Rom. 8:18-25). Răul la orice nivel s-
ar afla va fi eliminat!
Încercarea periodică a lui Dumnezeu de a atinge umanitatea pierdută cu evanghelia, preamăreşte caracterul lui
Dumnezeu. Potirele judecăţii lui Dumnezeu sunt rezultatul răului încăpăţânat, nu a unui Dumnezeu fără dragoste.
Dumnezeu judecă şi izolează răul atunci când acesta refuză mereu şi mereu să se pocăiască. În multe feluri cartea
justifică judecata lui Dumnezeu asupra umanităţii căzute şi de neîmpăcat! Cartea încheindu-se prin invitaţia
evangheliei (cf. 22:17).
D. Această carte nu trebuie să fie văzută ca şi un tabel cronologic al evenimentelor, timpului şi a modului în care va
avea loc a doua venire a lui Cristos. Adesea a fost interpretată ca şi „secretul” istoriei occidentale (cele şapte biserici
văzute ca şi epoci). Fiecare generaţie şi-a forţat istoria în simbolurile apocaliptice, şi toate au greşit până în prezent.
35