Apocalipsa=Comentariu

eprezintă o uşă deschisă către cunoaşterea despre Dumnezeu; este diferită de revelaţia specială (Biblia). Ea permite
oamenilor de ştiinţă moderni libertatea de cercetare a ordinii naturale. În opinia mea acest adevăr reprezintă o nou şi
minunată oportunitate pentru a mărturisii lumii ştiinţifice occidentale moderne.
Nestorianismul. Nestorian a fost patriarhul Constantinopolului în secol V. El a fost instruit în Antiohia Siriei şi a afirmat că
Isus a avut două naturi, una deplin umană şi una deplin divină. Această perspectivă derivă din perspectiva ortodoxă asupra
unei singure naturi venită din Alexandria. Marea îngrijorare a lui Nestorie a fost titlul „mama lui Dumnezeu,” oferit Mariei.
Nestorie a fost confruntat de Chiril din Alexandria şi, prin implicare, de propria lui instruire din Antiohia. Antiohia
reprezenta centrul abordării istorico-gramaticale a interpretării textului biblic, în timp ce Alexandria era centrul ale şcolii
alegorice de interpretare. Nestorie a fost în final scos din funcţia lui şi exilat.
Autor original. Aceste cuvinte se referă la însăşi autorii/scriitorii Scripturii.
Papirus. Acesta era un tip de material pentru scris din Egipt. Era confecţionat din trestiile de râu. Reprezintă materialul pe
care cele mai vechi copii ale Noului Testament grecesc a fost scris.
Pasaje paralele. Ele fac parte din conceptul că întreaga Biblie este oferită de Dumnezeu şi, prin urmare, reprezintă propria şi
cea mai bună metodă de interpretare şi de echilibrare a adevărurilor paradoxale. Acest lucru este de asemenea util când
cineva încearcă să interpreteze un pasaj neclar sau ambiguu. Pasajele paralele de asemenea ajută să găseşti cel mai clar pasaj
pe un anumit subiect la fel ca toate celelalte aspecte Scripturale ale unui subiect oferit.
Parafrazarea. Acesta este numele teoriei traducerii Bibliei. Traducerea Bibliei poate fi privită ca fiind o formă continuă de
corespondenţă „cuvânt cu cuvânt,” unde un cuvânt în engleză trebuie să fie furnizat pentru fiecare cuvânt ebraic sau grecesc
pentru o „parafrazare” unde doar gândul este tradus mai mult decât afirmaţia şi cuvintele originale. Între aceste două teorii
stă „echivalentul dinamic” ce intenţionează să ia în serios textul original dar îl traduce în forme gramaticale şi dialecte
moderne. O foarte bună discuţie ale acestor teorii diferite de traducere se găseşte în How to Read the Bible For All Its Worth
de Fee şi Stuart, p. 35.
Paragraf. Aceasta este unitatea de interpretarea literară de bază în proză. Conţine un gând central şi dezvoltările lui. Dacă
rămânem alături de lovitura majoră a gândului din pasaj atunci nu vor rata, nu vom desconsidera, nu vom forţa intenţia
originală a autorului.
Îngustime. Aceasta se leagă de prejudecăţile ce sunt închise într-un cadru cultural/teologic. Nu recunoaşte natura
transculturală a adevărului biblic sau aplicarea lui.
Paradox. Acesta se referă la acele adevăruri ce par a fi contradictorii, dar care ambele sunt adevărate, deşi sunt în tensiune
unul cu altul. Aceste adevăruri au în cadru adevărul prin prezentarea lui din perspective diferite. Mult adevăr biblic este
prezentat în perechi paradoxale (sau dialectice). Adevărurile biblice nu sunt stele izolate, ci sunt constelaţii formate din liniile
de unesc stelele.
Plato. El a fost unul din filozofii antici ai Greciei. Filosofia lui a influenţat biserica primară prin şcolile din Alexandria,
Egipt, şi mai târziu, de Augustin. El a postulat între ideea că pământul este iluzoriu şi doar o copie a arhi-tipului spiritual.
Teologii de mai târziu au asimilat ”ideile/formele” cu tărâmurile spirituale.
292