Apocalipsa=Comentariu

istoria umană; (2) inspiraţie – El a oferit interpretarea adecvată a actelor Sale şi înţelesul lor unor oameni specifici pentru ca
ele să fie înregistrate; şi (3) iluminarea – El a dat Duhul Său pentru a ajuta omenirea să înţeleagă dezvăluirea de Sine.
Limbajul descrieri. Acesta este folosit în conexiune cu dialectele în care este scris VT. Vorbeşte despre lumea noastră în
termenii prin care par a fi lucrurile pentru cele cinci simţuri. Nu este o descriere ştiinţifică, nici nu a fost menită să fie.
Legalism. Această atitudine este caracterizată de un accent exagerat pe reguli sau ritual. Tinde să se bazeze pe performanţele
umane a regulilor ca mijloc a acceptării de Dumnezeu. Tinde să devalorizeze relaţia şi înalţă performanţa, ambele fiind
aspecte importante ale relaţiei de legământ dintre un Dumnezeu sfânt şi o omenire păcătoasă.
Literal. Acesta este un alt nume pentru concentrarea textuală şi metoda istorică de hermeneutică din Antiohia. Înseamnă că
interpretarea implică înţelesul normal şi evident însemnat de limbajul uman, deşi încă recunoaşte prezenţa limbajului figurat.
Genul literar. Acesta se referă la formele distincte pe care le poate lua comunicarea umană, anume poezie sau naraţiune
istorică. Fiecare tip de literatură are propria procedură hermeneutică specială în adaos la principiile generale pentru toate
literaturile scrise.
Unitatea literară. Aceasta se referă la diviziunile majore de gândire ale unei cărţi biblice. Poate fi alcătuită din câteva
versete, paragrafe au capitole. Reprezintă o unitate independentă cu un subiect central.
Criticismul de jos. Vezi „criticismul textual.”
Manuscris. Acest termen se leagă de diferitele copii ale Noului testament grecesc. De obicei ele sunt divizate în diferite
tipuri de (1) materiale pe care sunt scrise (papirus, piele) sau (2) forma de scriere însăşi (toate majusculele sau funcţionarea
scriptului ). Sunt abreviate prin „MD” (SINGULAR) sau „MSS” (PLURAL).
Textul masoretic. Acesta se referă la manuscrisele Vechi Testamentare ebraice din secolul nouă d. Cr. Produse de generaţii
de erudiţii ebraici ce conţin VOWEL POINTS şi ale note textuale. Ele formează textul de bază pentru traducerea noastră
englezească a Vechiului Testament. Textul lui a fost confirmat istoric de MSS ebraice, în special Isaia, cunoscută în sulurile
de la Marea Moartă. Scrierile sunt abreviate prin „MT.”
Metonimie. Aceasta este o figură de stil în care numele unui lucru este folosit pentru a reprezenta altceva asociat cu el. Spre
exemplu, „ibricul fierbe” dar de fapt se referă „apa din ibric fierbe.”
Fragmentele muratorii. Aceasta este o listă a cărţilor canonice ale Noului Testament. A fost scris în Roma înainte de 200 d.
Cr. Oferă aceleaşi două zeci şi şapte de cărţi ale Noului Testament Protestant. Acest lucru arată clar că bisericile din diferitele
părţi ale Imperiului Roman au setat „practic” canonul înainte de marile concilii ale secolului patru.
Revelaţie naturală. Aceasta este una din categoriile dezvăluirii de Sine lui Dumnezeu asupra oamenilor. Implică ordinea
naturală (Rom. 1:19-20) şi conştiinţa morală (Rom. 2:14-15). Se vorbeşte despre această revelaţie în Ps. 19:1-6 şi Rom. 1-2.
Este distinctă de revelaţia specială, ce reprezintă dezvăluirea lui Dumnezeu din Biblie şi suprem în Isus din Nazaret.
Categoria teologică este re-subliniată de mişcarea „vechiul pământ” a oamenilor creştini de ştiinţă (în special, în special
scrierile lui Hugh Ross). Ei folosesc această categorie pentru a afirma că tot adevărul este adevărul lui Dumnezeu. Natura
291