Apocalipsa=Comentariu

4) Codex E (secolul al VIII-lea) pentru întregul NT
d. al patrulea tip posibil este cel „Ceazarian” din Palestina
1) se vede la început doar în Marcu
2) este folosit şi în P45 şi în W
II.
Scurte explicaţii ale problemelor şi teoriilor „criticii inferioare” sau ale „criticii textuale”
A. Cum au apărut diferenţele
1. din neatenţie sau din întâmplare (în cele mai multe cazuri)
a. greşeală de vedere în copierea manuală care constă în citirea celui de-al doilea dintre două cuvinte
asemănătoare, omiţând aşadar toate cuvintele dintre ele (homoioteleuton)
1) greşeală de vedere care constă în omiterea literei duble dintr-un cuvânt sau dintr-o expresie
(haplografie)
2) greşeală de gândire care constă în repetarea unei expresii sau a unui rând al unui text grecesc
(ditografie)
2. eroare de auz în copierea după dictare în cazul unei greşeli de pronunţie (itacism). De obicei greşelile de
pronunţie implică cuvinte greceşti care sună asemănător.
3. Primele texte greceşti nu erau împărţite pe capitole sau pe versete, aveau punctuaţie sumară sau absentă şi
nu aveau spaţiu între cuvinte. Literele pot fi împărţite în diferite moduri pentru a forma cuvinte diferite.
4. intenţionate
a. au fost făcute schimbări pentru a îmbunătăţi forma gramaticală a textului copiat
b. au fost făcute schimbări pentru a face textul să fie în conformitate cu alte texte biblice (armonizarea
paralelelor)
c. au fost făcute schimbări prin combinarea a două sau mai multe variante de citire într-un text lung
(conflaţie)
d. au fost făcute schimbări pentru a corecta o problemă sesizată în text (1 Cor. 11:27 şi 1 Ioan 5:7-8)
e. unele informaţii suplimentare precum contextul istoric sau exegeza corectă a textului au fost adăugate
pe margine de un scrib, dar introduse în text de un al doilea scrib (Ioan 5:4)
B. Principiile de bază ale criticii textuale (instrucţiuni logice pentru determinarea textului original atunci când
există diferenţe)
1. cel mai ciudat sau mai neobişnuit text din punct de vedere gramatical este, probabil, originalul
2. cel mai scurt este, probabil, originalul
3. cel mai vechi text primeşte credibilitate mai mare datorită apropierii istorice de original, toate celelalte
aspecte fiind egale
4. manuscrisele provenite din locuri diferite din punct de vedere geografic conţin de obicei varianta originală
5. sunt preferate textele mai sărace din punct de vedere doctrinar, mai ales cele în legătură cu probleme
teologice din perioada schimbărilor din manuscris, precum Trinitatea în 1 Ioan 5:7-8
6. textul care explică cel mai bine originea celorlalte variante
7. două citate care ajută la descoperirea echilibrului din aceste variante care creează probleme:
a. J. Harold Greenlee, Introducere în critica textuală a Noului Testament, p. 68
b. „Nicio doctrină creştină nu atârnă de un text discutabil; iar cel care studiază Noul Testament nu trebuie
să vrea ca textul lui să fie mai ortodox sau mai puternic doctrinar decât originalul inspirat.”
284