Apocalipsa=Comentariu

1. Există peste 5.300 de manuscrise integrale sau parţiale ale Noului Testament grecesc. Aproximativ 85 sunt
scrise pe papirusuri şi 268 sunt scrise doar cu majuscule (unciale). Mai târziu, aproximativ în secolul al IXlea
D. Cr., a apărut un scris semi-cursiv (cu litere mici). Există aproximativ 2.700 de manuscrise greceşti
scrise. Mai avem şi 2.100 de copii ale listelor cu textele Scripturii folosite în închinare.
2. Aproximativ 85 de manuscrise greceşti care conţin părţi din NT scrise pe papirusuri sunt păstrate în muzee.
Unele datează din secolul al II-lea D. Cr., dar cele mai multe sunt din secolele III şi IV. Nici unul dintre
aceste manuscrise nu conţine întregul NT. Faptul că acestea sunt cele mai vechi copii ale NT nu înseamnă
că au cele mai puţine variante. Multe dintre ele au fost copiate rapid pentru utilizare locală, procesul nefiind
practicat cu foarte multă grijă. Aşadar, ele au multe diferenţe.
3. Codex Sinaiticus, cunoscut după litera ebraică א (alef) sau (01), a fost găsit la mănăstirea Sfânta Ecaterina
de pe muntele Sinai de Tischendorf. Datează din secolul al IV-lea şi conţine LXX din VT şi NT grecesc.
Este un text de tip alexandrin.
4. Codex Alexandinus, cunoscut ca „A” sau (02), este un manuscris grecesc din secolul al V-lea care a fost
găsit în Alexandria, în Egipt.
5. Codex Vaticanus, cunoscut ca „B” sau (03), datează de la mijlocul secolului al IV-lea D. Cr. Conţine LXX
din VT şi NT grecesc. Este un text de tip alexandrin.
6. Codex Ephraemi, cunoscut ca „C” sau (04), este un manuscris grecesc din secolul al V-lea care a fost
distrus parţial.
7. Codex Bazae, cunoscut ca „D” sau (05), este un manuscris grecesc din secolul al V-lea sau al VI-lea. Era
cel mai important reprezentant al „textelor vestice”. Conţine multe adaosuri şi era principala sursă
grecească pentru traducerea King James.
8. Manuscrisele Noului Testament pot fi grupate în trei sau chiar patru familii care au anumite caracteristici
comune.
a. textul alexandrin din Egipt
1) P75, P66 (aproximativ din anul 200 D. Cr.), conţine Evangheliile
2) P46 (aproximativ din anul 225 D. Cr.), conţine epistolele lui Pavel
3) P72 (aproximativ din anul 225-250 D. Cr.), conţine Petru şi Iuda
4) Codex B., numit „Vaticanus” (aproximativ din anul 325 D. Cr.), include întregul VT şi
NT
5) Origen citează din acest tip de text
6) Alte manuscrise care conţin acest tip de text sunt ‏,א C, L, W, 33
b. Texte vestice din Africa de Nord
1) citate din părinţii Bisericii din Africa de Nord, din Tertulian, din Ciprian şi din traduceri
din latina veche
2) citate din Ireneus
3) citate din Tatian şi din traduceri din siriana veche
4) Codex D „Bezae” urmează tipul acestui text
c. texte bizantine estice de la Constantinopol
1) acest tip se reflectă în peste 80% din cele 5.300 de manuscrise
2) citate de părinţii bisericii din Antiohia, Siria, Capadocieni, Crisostom şi Terodoret
3) Codex A, doar în Evanghelii
283