Apocalipsa=Comentariu

2. CONJUNCŢII logice
a. care arată scopul:
1) hina (SUBJ.), hopōs (SUBJ.), hōs – „pentru ca să”, „ca să”
2) hōste (ACUZATIV INFINITIV ARTICULAR) – „ca să”
3) pros (ACUZATIV INFINITIV ARTICULAR) sau eis (ACUZATIV INFINITIV ARTICULAR) – „ca
să”
b. care arată rezultatul (există o strânsă asociere între formele gramaticale care arată scopul şi cele care arată
rezultatul)
1) hōste (INFINITIV, acesta este cel mai folosit) – „pentru ca să”, „astfel”
2) hiva (SUBJ.) – „în aşa fel încât”
3) ara – „astfel încât”
c. care arată cauza sau motivul
1) gar (cauza/efectul sau motivul/concluzia) – „deoarece”, „pentru că”
2) dioti, hotiy – „pentru că”
3) epei, epeidē, hōs – „deoarece”
4) dia (cu acuzativ şi cu infinitiv articular) – „pentru că”
d. care arată concluzia
1) ara, poinun, hōste – „aşadar”
2) dio (cea mai puternică conjuncţie concluzivă) – „motiv pentru care”, „de ce”, „aşadar”
3) oun – „aşadar”, „aşa că”, „atunci”, „prin urmare”
4) toinoun – „în consecinţă”
e. adversative sau contrastante
1) alla (puternic ADVERSATIVĂ) – „dar”, „cu excepţia”
2) de – „dar”, „oricum”, „deşi”, „pe de altă parte”
3) kai – „dar”
4) mentoi, oun – „oricum”
5) plēn – „cu toate acestea” (cel mai adesea în Luca)
6) oun – „oricum”
f. de comparaţie
1) hōs, kathōs (introduce SUBORDONATELE COMPARATIVE)
2) kata (în cuvinte compuse: katho, kathoti, kathōsper, kathaper)
3) hosos (în cuvinte ebraice)
4) ē – „decât”
g. continuative
1) de – „şi”, „acum”
2) kai – „şi”
3) tei – „şi”
4) hina, oun – „încât”
5) oun – „apoi” (în Ioan)
3. Funcţie empatică
a. alla – „cu siguranţă”, „da”, „de fapt”
277