Apocalipsa=Comentariu

celei de-a doua venire a Domnului în vremea ei. Există o tensiune reală în NT între întoarcerea Domnului în orice moment şi
câteva lucruri ce trebuie mai întâi să se întâmple. Credincioşii trebuie să rămână credincioşi şi activi!
Aici este un citat scurt pe acest subiect din comentariul meu pe Matei.
„Există o tensiune teologică paradoxală între
1. întoarcerea în orice moment (comparaţi 24:27,44) şi faptul că unele evenimente din istorie trebuie să se întâmple.
2. Împărăţia ca viitor şi Împărăţia ca prezent
NT susţine că unele evenimente vor avea loc înainte de a doua venire.
1. evanghelia predicată întregii lumi (comparaţi 24:14; Mar. 13:10)
2. marea apostazie (comparaţi 24:10-13,21; I Tim. 4:1; II Tim. 3:1ff; II Tes. 2:3)
3. revelarea „omului fărădelegii” (comparaţi Dan. 7:23-26; 9:24-27;II Tes. 2:3)
4. îndepărtarea celui ce ţine (comparaţi II Tes. 2:6-7)
5. trezirea evreilor (comparaţi Zah. 12:10; Rom. 11)”
Cei ce cred că există un paralelism semnificativ între cele şapte unităţi literare ale cărţii de asemenea afirmă că fiecare
din ele reprezintă o perioadă dintre prima şi a doua venire a lui Cristos din diferite perspective (în special, William
Hendriksen, More Than Conquerors). Dacă acest lucru este adevărat atunci textele ce se referă la venirea iminentă a lui
Cristos (comparaţi 1:3; 3:11; 22:7,10,12,20) se referă la iniţierea acestor profeţii după moartea şi învierea lui Cristos. Mingea
escatologică se învârte!
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 22:7
7 ”Şi iată, Eu vin curând. Fericit este cel ce păzeşte cuvintele profeţiei din această carte.”
22:7 „Eu vin curând” Aparent îngerul îl citează pe Isus (comparaţi vv. 12-15). Această afirmaţie este rostită în special de
Isus în 22:16. Exact cine vorbeşte în v. 17 şi vv. 18-19 este incert, dar Isus vorbeşte din nou în v. 20 iar Ioan în v. 21. Vezi
Tematica Specială: Întoarcerea Imediată la 1:3.
„Fericit este cel ce” Aceasta este încă una din cele şapte fericiri pentru credincioşi găsită în carte (comparaţi 1:3; 14:13;
16:15; 19:9; 20:6; 22:7,14).
„profeţiei” Această carte este o profeţie şi trebuie interpretată în lumina literaturii profetice (comparaţi vv. 9-10,18-19; 1:3;
10:11). Această carte nu este o naraţiune istorică! Profeţia întotdeauna are un element de condiţie. Pasajele escatologice Nou
testamentare reflectă privirile profetice Vechi Testamentare ce vedeau vremea de sfârşit prin OCCURRENCES
contemporane şi răspunsuri prin credinţă. Mulţi erudiţi cred că genul apocaliptic a crescut din profetismul ebraic. Vezi
Tematica Specială: Profeţia Nou Testamentară la 1:3.
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 22:8-9
8 Eu, Ioan, sunt cel ce am auzit şi văzut aceste lucruri. Iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin
la picioarele îngerului ce mi-a arătat aceste lucruri. 9 Dar el mi-a spus, „Nu fă aşa ceva, eu sunt un tovarăş
slujitor al tău şi al fraţilor tăi profeţii şi a celor ce păstrează cuvintele acestei cărţi. Închină-te lui
Dumnezeu.”
22:8 Acesta este un verset extrem de neobişnuit. Aceasta este exact aceeaşi problemă pe care Ioan a avut-o în 19:10. Aparent
el a crezut că acest înger a fost divinitate
22:9 „a celor ce păstrează cuvintele acestei cărţi” Creştinismul implică o decizie iniţială de pocăinţă, credinţă şi de
pocăinţă, credinţă, ascultare, şi perseverenţă continuă! Apocalipsa, scrisă creştinilor persecutaţi, accentuează perseverenţa.
266