Apocalipsa=Comentariu

ce sunt puri (comparaţi Ps. 11:7; 16:11; 17:15; 140:13; Mat. 5:8). Intimitatea originală avută în vedere în Eden a fost pe
deplin restaurată (comparaţi Ps. 42:1-2)!
„iar numele Lui va fi pe frunţile lor” După cum Satan şi-a marcat urmaşii (comparaţi 13:1-17; 14:9; 20:4), Dumnezeu şi-a
marcat pe ai Lui (comparaţi 3:12; 7:3; 14:1). Reprezenta un simbol al apartenenţei şi siguranţei. Vezi nota la 7:2.
22:5 „nu va mai fi noapte” (compraţi 21:23-25; Is. 60:19-20; Zah. 14:7).
„şi ei vor domni în vecii vecilor” Cine domneşte împreună cu Cristos în timpul împărăţiei milenare? Capitolul 20:4-5
sugerează doar creştinii care trăiesc în timpul persecuţiei vremii de sfârşit, dar Apo. 2:26 şi 5:10 implică faptul că toţi sfinţii
vor domnii împreună cu Cristos pe pământ. Nu există o diferenţiere clară în Biblie între domnia eternă (comparaţi Dan. 2:44;
7:14,18; Is. 9:7; Lu. 1:33; Ii Pet. 1:11; Apo. 11:15) şi domnia milenară. Este impropriu din punct de vedere hermeneutic să
extragi o doctrină majoră dintr-un pasaj apocaliptic. Acest verset implică o domnie eternă.
Imagistica poporului lui Dumnezeu experimentând un invadator rău, ce este total distrus de Dumnezeu, este luată din
Eze. 37-39. Ioan niciodată nu a intenţionat ca acest gen să fie interpretat literal! Este un abuz al intenţiei autorului să
transformi imagistica apocaliptică în caracter istoric literal! Dragostea noastră pentru Biblie şi curiozitatea noastră despre
viitor le-au făcut pe bisericile occidentale moderne să interpreteze profeţia şi literatura apocaliptică în moduri ciudate şi
stranii! Vezi Tematica Specială: Domnind în Împărăţia lui Dumnezeu la 5:10.
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 22:6
6 Şi el mi-a spus, „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate”; iar Domnul, Dumnezeul duhurilor
profeţilor, a trimis îngerul Său pentru a arăta robilor Lui lucrurile ce trebuie să aibă loc în curând.
22:6 „el mi-a spus” Această afirmaţie se referă la îngerii ce aveau cele şapte potire ale judecăţii (comparaţi 21:9;
22:1,8,9,10).
„aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate” Această afirmaţie este folosită pentru a descrie
1. pe Isus (comparaţi 1:5; 3:7,14; 19:11)
2. urmaşii lui Isus (comparaţi 17:14)
3. cuvântul lui Dumnezeu (comparaţi 19:9; 21:5; 22:6)
Adesea Dumnezeu este descris ca fiind „neprihănit şi adevărat” (comparaţi 15:3; 16:7; 19:2). Ebraică din spatele acestei
afirmaţii implică totală veridicitate.
„Domnul, Dumnezeul duhurilor profeţilor” Această afirmaţie este probabil:
1. aluzie la 19:10
2. referinţă la inspiraţia Vechiului testament (comparaţi II Tim. 2:16; II Pet. 1:20-21)
3. referinţă la inspiraţia Noului Testament (comparaţi II Pet. 3:15-16)
4. referinţă la predicatorii evangheliei din vremea lui Ioan
5. referinţă la cartea lui Ioan (viziuni)
Textele originale greceşti nu avea capital. Adesea traducătorii sau interpreţii trebuie să decidă dacă „duh” se referă la
Duhul Sfânt sau la duhul uman. Acest text se referă la duhul uman (comparaţi I Cor. 14:32; Ev. 12:9).
„a trimis îngerul Său” Această afirmaţie este o aluzie la capitolul 1:1.Acest versete de încheiere sunt foarte similare
capitolului 1 în motivul lor. Formatul Scrisorii tradiţionale personale folosit în capitolul 1 e folosit din nou în capitolul 22.
„lucrurile ce trebuie să aibă loc în curând” Există o serie de aluzii la venirea iminentă a Domnului (comparaţi 1:1,3; 3:11;
vv. 6[de două ori], 7,10,12 şi 20). Această întârziere de două mii de ani până acum este oarecum dificilă de înţeles pentru
credincioşi (întârzierea este revelată în II Tesaloniceni), dar trebuie văzut că fiecare generaţie de credincioşi are speranţa a
265