Apocalipsa=Comentariu

„aceste cuvinte sunt credincioase şi adevărate” Această afirmaţie a fost utilizată pentru a-L descrie (1) pe Isus, comparaţi
1:5; 3:7,14; 19:11; (2) urmaşii lui Isus, comparaţi 17:14; şi (3) cuvântul lui Dumnezeu comparaţi 19:9; 21:5; 22:6. Adesea
Dumnezeu este descris ca fiind „neprihănit şi adevărat” (comparaţi 15:3; 16:7; 19:2). Gândul ebraic din spatele acestei
afirmaţii greceşti ar implica veridicitatea.
21:6 „S-a isprăvit” Această expresie este un INDICATIV PERFECT ACTIV. Aceste cuvinte s-ar putea referi la certitudinea
promisiunilor lui Dumnezeu cu privire atât la mânia faţă de necredincioşi şi eliberare pentru credincioşi (comparaţi 6:11;
10:7; 16:17), sau imanenţa promisiunilor lui Dumnezeu (comparaţi 1:1,3; 3:11; 10:6; 12:12; 22:7,10).
„Eu sunt Alfa şi Omega” Această afirmaţie este folosită pentru Dumnezeu în Is. 44:6 şi Apo. 1:8; totuşi, este extrem de
semnificativ faptul că această afirmaţie, deşi este un titlu al Tatălui, de asemenea e utilizat şi pentru Mesia în 1:17 şi 22:13.
Este un alt exemplu al aplicării autorilor Nou Testamentari a titlurilor lui Dumnezeu pentru Fiu.
Există câteva tipuri incluse ale afirmaţiei ce descriu existenţa unică, eternă a lui Dumnezeu:
1. „primul şi ultimul,” comparaţi Is. 41:4; 44:6; 48:12; Apo. 1:17; 2:8; 22:13
2. începutul şi sfârşitul,” comparaţi 21:6; 22:13; şi KJV 1:8
3. cel ce este şi era şi urmează să vină,” comparaţi 1:4,8; 4:8
Toate aceste lucruri sunt legate de numele de legământ al lui Dumnezeu, YAHWE, ce este o formă ACUZATIVĂ
CAUSATIVE a VERBULUI ebraică „a fi” (comparaţi Exod 3:14; Is. 43:10,13; 46:41; Ps. 90:2; 93:2).
„Eu îi voi da celui ce însetează să bea din izvorul apei vieţii fără plată” Aluzia Vechi Testamentară este la Is. 55. Invitaţia
este pentru toată lumea şi este absolut fără plată (comparaţi Rom. 3:24; 6:23; Ef. 2:8)! Ce invitaţie minunată de la Dumnezeu
însuşi pentru iertare valabilă. Răscumpărarea umanităţii a fost totdeauna centrală în inima şi mintea lui Dumnezeu (comparaţi
9:20-21, 14:6-7; 16:9,11; 22:17).
În VT izvoarele de apă sunt adesea asociate cu purtarea lui Dumnezeu de grijă a nevoilor spirituale ale omenirii
(comparaţi Ps. 36:9; Is. 12:3; 44:3; 49:10; Ier. 2:13; 17:13; de asemenea Ioan 4:10).
21:7 „Cel ce va birui” Această afirmaţie este un PARTICIPIU PREZENT ACTIV, ce reprezintă o referinţă continuă la
doctrina perseverenţei în ciuda unei perioade de persecuţie teribilă. Această afirmaţie apare prin scrisorile celor şapte biserici
(comparaţi 2:7,11,17,26; 3:3,5,12,21), ce leagă începutul capitolelor din Apocalipsa de concluzie. Vezi Tematica Specială
asupra Perseverenţei la 2:2.
„va moşteni aceste lucruri” Răsplata moştenirii din v. 7 (comparaţi I Pet. 1:4,5; Rom. 8:17) şi avertizarea din v. 8 sunt
împotriva fundalului unei apostazii potenţiale într-o epocă a persecuţiei. Seria de apostazii nelegiuite (comparaţi v. 8) este
oarecum similară cu cea găsită în I Cor. 6:9-10.
„Şi Eu voi fi Dumnezeul lui iar el va fi Fiul Meu” Acestea sunt afirmaţii ale legământului (comparaţi v. 3) ce sunt atât de
comune în VT (comparaţi Exod 6.7; 29:45,46; Lev. 26:11-12; Ii Sam. 7:14; Ps. 89:26-27; Ier. 7:23; 11:4; 30:22; 33:38; Eze.
11:20; 14:11; 34:30; 36:28; Os. 2:23; Zah. 8:8; 13:9) şi sunt de asemenea utilizate în NT (comparaţi II Cor. 6:16,18).
Conceptul de legământ este probabil tema unificatoare a Bibliei. Omenirea a fost ostilă pentru Dumnezeu (comparaţi Is.
53:6; Rom. 3:9-18,23). Omenirea nu poate să-L găsească pe Dumnezeu. Dumnezeu îşi întinde mâna după noi; Dumnezeu ne
urmăreşte! Oferta Sa a reuniunii este una a legământului, pe care El îl iniţiază (comparaţi Ier. 31:3; Ioan 6:44,65); El
stabileşte agenda, dar omenirea trebuie să răspundă în modurile specificate. Aceste moduri au variat în contexte diferite
(Adam/Eva, pomul interzis; Noe, o arcă; Avraam, un pământ, un fiu; Moise, un cod de legi), dar forma de acceptare, credinţă
în credincioşia lui Dumnezeu, a rămas aceeaşi (comparaţi Rom. 4). Vechiul Legământ avea cerinţe; la fel şi Noul Testament
(comparaţi Mar. 1:15; Fapte 3:16,19; 20:21). Omenirea trebuie să răspundă atât iniţial şi continuu în credinţă, pocăinţa,
ascultare, slujire, închinare, cât şi în perseverenţă.
Vezi Tematica Specială: Fiul lui Dumnezeu la 2:18.
260