Apocalipsa=Comentariu

„a celor ce nu s-au închinat fiarei” Dacă afirmaţia de sus se referă la martiri, această afirmaţie se referă la alţii care au murit
în timpul acestei perioade de timp (comparaţi 13:15). Acum, dacă aceasta este o imagine a perioadei dintre cele două veniri
ale lui Cristos, atunci se referă la toţi credincioşii. Dacă se referă doar la acea perioadă, atunci doar acea generaţie.
„nu au primit amprenta” Vezi nota de la 13:16-17. Amprenta reprezintă paralela la afirmaţia „ce nu s-au închinat fiarei şi
imaginii ei.”
„au înviat” Termenul (zÇ‘) adesea se referă la învierea fizică (comparaţi Mat. 9:18; Ioan 4:25; Fapte 1:3,9-11; Rom. 14:9;
Apo. 1:18; 2:8; 13:14). Interpreţii nu pot să interpreteze o singură referinţă a termenului în v. 4 ca fiind învierea spirituală iar
a doua referinţă în v. 5 ca fiind învierea fizică. Au martirii ce domnesc împreună cu Cristos trupuri înviate sau trupuri fizice
ce se descompun? Dacă au trupuri înviate, atunci cum rămâne cu „naţiunile”?
„au domnit împreună cu Cristos pentru o mie de ani” Conceptul domniei lui Isus este menţionat în Apo. 12:5; 19:5 şi
pare să se fi făcut aluzie în Ps. 2:8-9; sfinţii ce domnesc împreună cu Cristos sunt menţionaţi în Mat. 19:28; Lu. 22:28-30; II
Tim. 2:12; Apo. 3:21; 5:10; 20:4,6 şi 22:5. Este domnia milenară sau eternă (comparaţi Dan. 7:14m18m27 şi Apo. 22:5)?
Este domnia terestră (comparaţi 5:10) într-un context palestinian sau într-un context universal? Vezi Tematica Specială pe
Domnia în Împărăţia lui Dumnezeu la 5:10. Vezi tabelul al diferitelor perspective milenare din Apendice Cinci.
Dacă cei 1000 de ani reprezintă simbolul epoci bisericii (incarnarea Parousiei), atunci aceşti 1000 de ani (10x10x10 –
formă a SUPERLATIVULUI ebraic la numărului pentru complet) se referă la eternitate.
Totuşi, acest scenariu nu se potriveşte cu vv. 5-6 foarte bine. Acesta este un exemplu bun la cum interpretarea cuiva
răspunde la unele texte bine, dar nu la toate. Aceste scheme de interpretare diferite s-au dezvoltat după cum diferiţii interpreţi
au accentuat diferitele texte şi au citit întregul Nou Testament prin anumite texte „cheie” alese. Există o fluiditate,
ambiguitate, şi mister aici. Să nu COMPOUND problema cu exclusivism şi dogmatism!
20:5 Traducerea NRSV şi TEV fac v. 5 să fie o paranteză. Cine este implicat în această înviere va determina cine este
implicat în judecata generală din 20:11ff. Aici sunt opţiunile pentru „restul celor morţi.”
1. cei pierduţi (comparaţi v. 6; Dan. 12:2)
2. Credincioşii din perioadele precedente (comparaţi v. 6; II Tim. 2:12)
3. Credincioşii din această perioadă, dar care au murit o moarte naturală (comparaţi v. 4c)
„prima înviere” În întregul Nou testament a existat un accent pe învierea celor morţi (comparaţi Ioan 5:28-29; Lu. 14:14;
Fapte 24:15; I Cor. 15:52; Filip. 3:3; I Tes. 4:16; II Tes. 1:7-10). Totuşi, nu există nici o paralelă în Biblie ce vorbeşte de
două învieri separate pentru credincioşi, decât dacă este o aluzie la dubla înviere din Dan. 12:2 (cei pierduţi şi cei înviaţi),
deşi Georg Ladd vede Ioan 5:29 şi I Cor. 15:24-25 ca o posibilă paralelă. Toate sistemele teologice, chiar şi cei ce cred întro
domnie de o mie de ani literală, au probleme serioase de interpretare cu această înviere împărţită. Sunt credincioşii răpiţi
(comparaţi I Tes. 4:13-18; Apo. 4:11 sau 11:12) implicaţi în domnia de o mie de ani; sunt credincioşii Vechiului testament
implicaţi în domnia de o mie de ani? Îi include această domnie pe martirii din Vechiul Testament, sau doar pe cei ce au fost
martirizaţi în timpul perioadei necazului vremii de sfârşit?
„ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos” Această afirmaţie este o aluzie la Exod 19:5-6. Această terminologie,
referindu-se la Israel ca instrumentul li Dumnezeu al revelaţiei şi răscumpărării pentru neamuri,a fost în NT lărgită pentru a
include şi biserica (comparaţi I Pet. 2:5,9 şi Apo. 1:6; 5:10). În scrisoarea spre biserica din Filadelfia, o aluzie este făcută
sfinţilor în relaţie cu templu (comparaţi 3:12). Metafora s-a schimbat din slujitori ai lui Dumnezeu spre binele acestei lumi în
comuniune intimă cu Dumnezeu.
20:6 Acest verset se adaugă problemei de interpretare. De ce ar fi vreun credincios subiect al celei de-a doua moarte, ce
reprezintă o metaforă a iadului (comparaţi v. 6)? Sunt doar martirii preoţi ai lui Dumnezeu sau toţi sfinţii (comparaţi 1:6;
251