Apocalipsa=Comentariu

ău. Istoria a devenit tărâmul de luptă, istoria va reprezenta scena confruntării finale. Motivul Vechi testamentar este din Ps. 2
şi Eze. 38-39. Această judecată a vremii de sfârşit este văzută în 19:19-21. Dacă aceasta este adevărată atunci capitolele 17-
19 şi 20 acoperă şi sunt paralele aceleaşi perioade începând de la prima venire a lui Cristos până la a doua venire.
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 20:4-6
4 Apoi am văzut tronuri, iar ei au stat pe ele, şi judecata le-a fost oferită. Şi am văzut sufletele celor ce au
fost decapitaţi datorită mărturiei lor despre Isus şi datorită cuvântului lui Dumnezeu, şi a celor ce nu s-au
închinat fiarei şi imaginii ei, şi nu au primit amprenta pe frunte şi pe mână; şi au înviat şi au domnit
împreună cu Cristos pentru o mie de ani. 5 Restul morţilor nu au înviat până au fost compleţi cei o mie de
ani. Aceasta este prima înviere. 6 Fericit şi sfânt este cel ce are parte în prima înviere; asupra acestora a
doua moarte nu are nici o putere, ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni împreună
cu El pentru o mie de ani.
20:4 „Apoi am văzut tronuri” Această afirmaţie este o aluzie la Dan. 7:9. Numeroase tronuri sunt menţionate în
Apocalipsa: (1) tronul lui Dumnezeu (comparaţi 5:1; 6:16; 7:10,15; 19:4; 21:5); (2) tronul lui Satan (comparaţi 2:13); şi (3)
tronul fiarei (comparaţi 13:2; 16:10). Reprezintă o metaforă a autorităţii şi puterii.
„iar ei stăteau pe ele” Această afirmaţie este o aluzie la Dan. 7:22. Întrebarea este, la cine se referă când spune „ei”? În
Daniel ar putea fi oştirea angelică sau sfinţii. Au existat multe discuţii printre comentatori despre câte grupuri sunt
menţionate în acest verset.
1. unii văd trei grupuri (cei de pe tronuri, credincioşii martirizaţi, şi alţi credincioşi care nu s-au închinat fiarei)
2. unii văd două grupuri
3. unii văd doar un grup
Dacă este vorba de un grup, se referă la credincioşii martirizaţi. Totuşi, nu mai există nici o paralelă Scripturală a unei
domni limitate a celor martirizaţi. Biblia promite o domnie a tuturor sfinţilor (comparaţi Apo. 3:21; 5:10; 22:5; Mat. 19:28;
Lu. 22:29-30; II Tim. 2:12). Vezi Tematica Specială la 5:10.
Alţii îşi bazează perspectiva celor două grupuri pe mica afirmaţie în ultima parte a v. 4, „ce au refuzat să se închine
fiarei.” Ei văd această afirmaţie ca un al doilea grup de credincioşi, toţi credincioşii ce au murit natural dar care au refuzat să
se închine fiarei. În lumina celei de-a doua venire a lui Cristos din capitolul 19 şi a judecăţii Marelui Tron Alb din 20:11,
aceasta ar putea fi cea mai bună interpretare. Dacă această interpretare este adevărată, atunci judecata de la Tronul Alb din
vv. 11ff se referă doar la cei pierduţi şi nu reprezintă o paralelă directă la Mat. 25:31ff.
NASB „şi judecata le-a fost oferită”
NKJV „şi judecata le-a fost încredinţată lor”
NRSV „le-a fost dată autoritate să judece”
TEV „le-a fost dată putere să judeca”
NJB „le-a încredinţat puterea de a judeca”
Afirmaţia grecească se poate referi fie la (1) domnia lor împreună cu Cristos (comparaţi 2:26-27; I Cor. 6:2, vezi
Tematica Specială la 5:10) sau (2) la primirea judecăţii (comparaţi 6:9-11; Dan. 7:22).
„sufletele celor ce au fost decapitaţi” Unii interpretează această afirmaţie ca referindu-se la spirite fără trupuri (comparaţi
6:9). Termenul „decapitaţi” se referă la toporul cu două tăişuri ce era utilizat pentru pedeapsa capitală în Republica Romană
(comparaţi Rom. 13:4 şi Iosephus, Antiquities of the Jews, 14:9:4). Acest lucru se referă la creştinii martiri.
250