Apocalipsa=Comentariu

folosit această imagistică pentru a ajuta credincioşii persecutaţi ai zilelor lui şi ai fiecărei zile. Într-o carte cu u aşa simbolism
evident, şi o revelaţie atât de izolată şi nerepetată ca şi domnia de 1000 de ani, de ce ar dori cineva să o interpreteze
literal?Răspunsul se află în presupoziţiile interpretului , nu în exegeză. Nu este o chestiune de a crede Biblia; este o chestiune
de interpretare adecvată, consistentă a literaturii apocaliptice. Dorinţa credincioşilor pentru mai multă informaţie despre
vremea de sfârşit i-a condus (1) să transforme această carte într-o prezentare cronologică a celei de-a doua venire a lui Cristos
şi (2) să forţeze detaliile să se potrivească în istoria, cultura, şi tiparul lor teologic de interpretare. Dacă această carte este
luată literal, doar credincioşii ce au trăit şi au murit în această perioadă vor domni împreună cu Cristos (comparaţi vv. 4-5)!
20:3 „şi la aruncat în abis, şi l-a închis şi a pecetluit după el” Există cinci VERBE legate de legarea lui Satan de un înger
anonim: (1) „el a pus mâna pe el”; (2) „la legat”; (3) „la aruncat”; (4) „a închis”; şi (5) „a pecetluit.” Toate acestea sunt la
INDIVATIV ACTIV AORIST. Aceasta implică o eliminare completă a influenţe lui Satan. Această afirmaţie poate fi o
aluzie la Is. 24:22
„pentru a nu mai înşela naţiunile” Înşelăciunea a reprezentat întotdeauna scopul celui rău şi a îngerilor lui (comparaţi 12:9;
13:11-14; 16:14; 19:19; 20:8). Deoarece ştia că timpul lui este scurt (comparaţi 12:12), el încerca să conducă cât mai mult
posibil creaţia iubită a lui Dumnezeu, bărbaţi şi femei, departe de El în rebeliune şi necredinţă. El de asemenea doreşte
închinare, după cum se poate vedea în ispitirea lui Isus în Mat. 4:9 şi 13:4.
O întrebare foarte pertinentă este, la cine se referă când vorbeşte de „naţiuni”? Naţiunile necredincioase au fost distruse
înainte în 17:2; 18:3 şi 19:18-21. Unii au spus că se referă la aceeaşi naţiune, dar e vorba de rămăşiţa lor, nu de armata
înfrântă. Alţii au spus că este vorba de o naţiune diferită ce nu au fost implicare în conspiraţia anti Dumnezeu, anti-Cristos.
Simbolismul acestor „naţiuni” este foarte dificil (vezi nota de la 2:26 şi 10:11) deoarece ele sunt văzute din nou în Apo. 22.2,
chiar şi după distrugerea lui Satan şi a tuturor necredincioşilor.
Este posibil ca 19:11-21 (adică, capitolele 17-19) să fie recapitulat în 20:1-10 (adică, capitolele 20-22). Acest lucru ar
rezolva întrebarea prezenţei „naţiunilor” după judecata finală şi completă din capitolul 19. „Naţiunile” se referă de obicei la
oamenii nelegiuiţi, neevlavioşi (vezi nota la 2:26 şi 10:11 şi articolul de Dave Mathewson, „A Re-examination of the
Millennium in 20:1-16: Consummation and Recapitulation,” JETS, vol. 44 #2, Iunie 2001, pp. 237-251). Găsirea lui Satan în
20:1-10 ar fi asemănător cu Luca 10:17-20 (Satan aruncat afară din rai); Mat. 12:26-29 (împărăţia lui Satan înfrântă de
exorcismul lui Isus); Col. 2:10,15 (dezarmarea domniilor şi a autorităţilor). Apocalipsa 20:1-10 s-ar referi la victoria lui
Cristos din prima Sa venire şi la rezultatele ce rămân până chiar la reîntoarcerea Lui (amilenism).
Dacă această recapitulare este adevărată atunci arată cum Ioan este influenţat de singurul motiv al luptei vremii de
sfârşit din Eze. 38-39 (şi de asemenea Ps. 2). Ioan a luat această confruntare Vechi Testamentară cu naţiunile neevlavioase
din Asia Mică şi a universalizat-o în bătălia escatologică între poporul lui Dumnezeu şi poporul influenţat de Satan şi de
necredinţă.
„până când cei o mie de ani vor fi compleţi; după aceste lucruri el trebuie să fie eliberat pentru o perioadă scurtă de
timp” Au existat multe discuţii legate de motivul pentru care Satan „trebuie” (dei) să fie eliberat o scurtă vreme. Unii văd
acest lucru ca fiind modalitatea prin care Dumnezeu îşi arată dreptatea condamnării umanităţii răzvrătite; alţii văd acest lucru
ca posibil să fie o ultimă şansă pentru răscumpărare asemenea în 9:20-21M 14:6-7; 16:9,11.
Este de asemenea posibil să vezi legarea lui Satan ca un simbol al înfrângerii finale a răului folosind imagini
apocaliptice evreieşti din I Enoh 10:4-6,11-13, unde Azazel (deşertul demonilor din Lev. 16:8,10,26) este încarcerat de un
înger în aşa fel încât să nu mai conducă oamenii în rătăcire. Încarcerarea era o modalitate de a ţine îngerii răi până în ziua
judecăţii Is. 24:21-22; II Pet. 2:4; şi Iuda v. 6.
Este de asemenea posibil ca eliberarea lui declanşează vremea de sfârşit, confruntarea odată pentru totdeauna dintre
Dumnezeu, Mesia, Duhul şi urmaşii lor contra lui Satan, fiara din mare, din pământ, şi urmaşii lor. Creaţia va fi curăţit de
249