Apocalipsa=Comentariu

E. Conceptul de 1000 de ani de fericire împreună cu Cristos ar putea veni din ideea de 6000 de ani de istorie iar apoi o
odihnă de Sabat a prosperităţii din Gen. 1. Pare că această idee (istorică pre-milenistă) făcea parte din nişte scrieri
creştine timpurii (comparaţi Epistola lui Barnaba 15 şi II Enoh 33).
F. Acest capitol este evident o revelaţie inspirată şi are un scop divin. Totuşi, care este acel scop: (1) să sublinieze
evenimentele vremurilor de sfârşit sau (2) să ofere introspecţii spirituale în lupta spirituală a fiecărei epoci?
Interpreţii trebuie să fie atenţi să nu-şi împingă în pasaj propria agendă şi nu a lui Ioan. Curiozitatea, sau loialitatea unei
poziţii teologice sau faţă de un învăţător a cauzat o legiune de interpretări şi atitudini greşite. Agenda/scopul lui Ioan
este stabilit în alegere lui cu privire la gen şi la alegerea imagisticii Vechi testamentare, nu Nou Testamentare! Să iei
literatura apocaliptică literal nu reprezintă un semn al conservatorismului, ci a entuziasmului greşit direcţionat! De ce
interpreţii moderni încearcă să facă literale unele din simbolurile lui Ioan şi altele figurative? Toate sunt figurative
(acest lucru nu înseamnă că nu sunt adevărate)! Prezentarea lui Ioan cu privire la vremea de sfârşit este în primul rând o
structură Vechi Testamentară. El pare a ignora intenţionat învăţăturile escatologice ale lui Isus şi ale lui Pavel. Scriitorii
biblici, atât Vechi Testamentari cât şi Nou testamentari, nu revelează o escatologie sistematică. Ei cu siguranţă prezintă
adevărul, dat nu într-o modalitate logică, cronologică, sau sistematică! Haide-ţi să afirmăm adevărurile centrale ale
viziunii şi să nu fim dogmatici despre detalii.
G. Acest capitol a fost scris pentru a purta greutatea teologică afară din locul ei în structura generală şi mesajul cărţii!
Acest capitol nu reprezintă accentul major al autorului! Mileniul reprezintă un precursor pentru domnia eternă a lui
Dumnezeu. Doar Apocalipsa alege să menţioneze această domnie Mesianică temporală. Apare într-un gen literar ce
comunică adevărul prin mijloacele limbajului simbolic. Personal, nu domnia de o mie de ani mă surprinde (înlumina
textelor Vechi Testamentare), ci
1. cele două etape ale judecăţii
2. amestecul sfinţilor înviaţi cu oamenii normali într-un cadru terestru
3. prezenţa rebeliunii după o domnie Mesianică lungă
Va fi ineficientă domnia personală a lui Cristos în a aduce omenirea sub neprihănire chiar şi prin absenţa lui Satan? Sau
această imagine este o modalitate simbolică pentru a arăta dimensiunea şi destrăbălarea omenirii?
H. Dumnezeu ne-a ajutat pe toţi în lumina capitolului 22:18-19! Noi toţi suntem afectaţi de natura noastră păcătoasă, de
vârsta, de experienţa, şi de învăţăturile noastre!
AUTORI UTILI
A. Alan Johnson, „Revelation,” The Expositors Bible Commentary, vol. 12
B. Georg Ladd, Revelation of John
C. Leon Morris, „The Revelation of st. John,” Tyndale New Testament Commentaries, vol. 20
D. Robert Mounce, „The Bool of Revelation,” The New Inernational Commentary
E. Ray Summers, Worthy is the Lamb
F. Craig Balising şi Darrell Bock, Progressive Dispensationalism
G. Brent Sandy, Plowshares and Pruning Hooks
247