Apocalipsa=Comentariu

d. Spusele lui Dumnezeu sunt adevărate (comparaţi Apo. 19:11)
2. Dumnezeu Fiul
a. Fiul este adevărat/adevărul
1) adevărata lumină (comparaţi Ioan 1:9; I Ioan 2:8)
2) adevărata viţă (comparaţi 15:1)
3) plin de har şi de adevăr (comparaţi Ioan 1:14,17)
4) El este adevărul (comparaţi Ioan 14:6; 8:32)
5) El este adevărat (comparaţi Apo. 3:7,14; 19:11)
b. Mărturia Fiului este adevărată (comparaţi Ioan 18:37)
3. Poate avea un sens comparativ
a. legea lui Moise contra harul şi adevărul lui Isus (comparaţi 1:17)
b. tabernacolul din pustiu contra tabernacolul ceresc (comparaţi Ev. 8:2; 9:1)
4. De multe ori în Ioan acest termen are câteva conotaţii (ebraică şi greacă). Ioan foloseşte toţi termenii pentru a
descrie pe Tatăl şi pe Fiul, ca persoane, ca vorbitori, şi mesajul lor ce trebuie să fie oferit mai departe urmaşilor
lor (comparaţi Ioan 4:13; 19:35; Ev. 10:22; Apo. 22:6).
5. Pentru Ioan aceste două adjective Îl descriu pe Tatăl ca fiind singura Divinitate demnă de încredere (comparaţi
5:44, I Ioan 5:20) şi pe Isus ca fiind revelaţia completă şi adevărată a Lui pentru scopul răscumpărării, nu doar
cognitiv, ci fapte!
„în neprihănire El judecă şi poartă război” Această afirmaţie este o aluzie la Is. 11:3-5 (comparaţi Is. 9:7; 16:5; 32:1; Ps.
96:13), ce descrie Noua Epocă a neprihănirii, Noua Epocă a Duhului. Vezi Tematica Specială de jos.
TEMATICĂ SPECIALĂ: NEPRIHĂNIREA
„Neprihănirea” reprezintă o temă crucială încât studentul Bibliei trebuie să facă un studiu extins al acestui concept.
În VT caracterul lui Dumnezeu este descris ca fiind „drept” sau „neprihănit” (BDB 841). Însăşi termenul mesopotamian
vine dintr-un REED a unui râu ce era utilizat ca o unealtă de construcţie pentru a judeca întărirea orizontală a zidurilor şi
gardurilor. Dumnezeu a ales termenul pentru a fi folosit metaforic cu privire la caracterul Său. El este standardul drept
(măsurătoarea) după care toate lucrurile sunt evaluate. Acest concept afirmă neprihănirea lui Dumnezeu cât şi dreptul Lui de
a judeca.
Omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu (comparaţi Gen. 1:26-27; 5:1,3; 9:6). Umanitatea a fost creată pentru
comuniune cu Dumnezeu. Întreaga creaţie reprezintă o scenă pentru interacţiunea lui Dumnezeu cu umanitatea. Dumnezeu a
dorit ca cea mai înaltă creaţie, umanitatea, să-L cunoască, să-L iubească, să-L slujească, şi să fie ca El! Loialitatea umanităţii
a fost testată (comparaţi Gen. 3; Rom. 5:12-21).
Dumnezeu a promis să repare şi să restaureze comuniunea (comparaţi Gen. 3:15). El realizează acest lucru prin voia Lui
şi prin singurul Său Fiu. Oamenii au fost incapabili să restaureze BREAch (comparaţi Rom. 1:18-3:20).
După cădere, primul pas al lui Dumnezeu pentru restaurare a fost conceptul de legământ bazat pe invitaţia Sa şi pe
răspunsul umanităţii prin pocăinţă, credinţă, ascultare. Datorită căderii, oamenii erau incapabili de o acţiune adecvată
(comparaţi Rom. 3:21-31; Gal. 3). Dumnezeu însuşi a luat iniţiativa de a restaura încălcarea legământului de către oameni.
Dumnezeu a făcut acest lucru:
1. declarând neprihănirea umanităţii prin lucrarea lui Cristos (adică, neprihănire forensică)
2. oferind umanităţii fără plată neprihănirea prin lucrarea lui Cristos (adică, neprihănire imputată).
238