Apocalipsa=Comentariu

1. „Domnul al nostru Dumnezeu” este o corectare timpurie a manuscrisului MS א 2 (UBS 4 pune această corectare în
2.
text dar oferă o notă de „C”)
„Dumnezeu, al nostru Domn” în original MS
א * 3. în unele texte ale unor manuscrise greceşti timpurii, „al nostru Dumnezeu” (MSS 051, 209)
4. „Domnul Dumnezeu (MS A)
5. „Domnul” (Peshitta şi versiunile Copte)
„domneşte” Au existat multe discuţii asupra acestui VERB LA TIMPUL AORIST (comparaţi 11:17). Unii văd verbul
referindu-se la Dumnezeu ca începând să domnească (un AORIST INGRESSIVE sau DE ÎNCEPUT, comparaţi Ps. 93:1;
97:1, NJB). Totuşi, Dumnezeu a domnit din totdeauna (un AORIST CONSTATIV sau CONCIS, comparaţi Ps. 99:1). Unii
văd verbul ca referindu-se la Dumnezeu ca domnind pe pământ după cum domnea în rai (un AORIST CULMINANT sau
EFICACE, comparaţi Mat. 6:10). Sfârşitul vremurilor şi CONSUMMATION împărăţiei lui Dumnezeu apare de câteva ori în
Apocalipsa la sfârşitul fiecărui ciclu de judecată (peceţi, trâmbiţe, potire). Acesta pare să fie o paralelă la 11:5. Poate fi o
aluzie la Is. 24:23; 52:7 sau Mica 4:7. Vezi Tematică Specială: Domnind în Împărăţia lui Dumnezeu la 5:10.
19:7 Primele două VERBE din v. 7sunt SUBJUNCTIVE.
1. să ne bucurăm – ACTIV PREZENT
2. să tresăltăm – ACTIV PREZENT
Al treilea VERB are câteva variaţii.
1. dÇsÇmen (AORIST IREGULAT ACTIV SUBJUNCTIV) – MS P
2. dÇsomen (VIITOR), „noi vom da glorie” – MSS א 2 , A
3.
dom‘n (AORIST ACTIV SUBJUNCTIV) – MS
א * Numerele 1 şi 3 ar fi traduce ca şi primele două VERBE, „să dăm glorie.” Numărul 2 ar fi tradus „noi vom da glorie”
(RSV). UBS 4 oferă #1 nota de „C”; UBS 3 oferă nota „D.” COMMITTEE nu putea să decidă care reprezintă originalul.
„da-ţi gloria Lui” Această afirmaţie ar putea fi o expresie metaforică pentru a te încrede, a crede, sau a-ţi pune credinţa în
Cristos. În 11:13 ar putea să însemne că unii s-au pocăit şi au devenit credincioşi ca rezultat a judecăţii lui Dumnezeu.
Această afirmaţie este folosită cu privire la poporul lui Dumnezeu în 14:7 şi la necredincioşii chinuiţi ce au refuzat să se
închine lui Dumnezeu în 16:9.
„nunta Mielului” „Mielul” are o conotaţie sacrificială Vechi Testamentară (comparaţi Lev. 1-7). Această afirmaţie leagă un
element sacrificial cu o masă comună (jertfa de pace). Există o aluzie la acest banchet de nuntă în Mat. 8:11; 26:29; Lu.
14:15; 22:16. Se concentrează asupra obiceiului nunţii evreieşti al perioadei BETROTHAL, o perioadă de aşteptare, şi un
banchet de şapte zile. Este interesant de notat faptul că în câteva pasaje metafora se schimbă în poporul lui Dumnezeu, nu ca
mireasă, ci ca invitaţi la nuntă (comparaţi v. 9 şi Mat. 22:1-14). Metafora se va schimba din nou în 21:2,9 din poporul lui
Dumnezeu la „Noul Ierusalim.” Conceptul unei relaţii maritale dintre Dumnezeu şi biserica Lui este găsit în VT în Is. 54:4-8;
62:5; Ier. 31:32; Eze. 16; şi Osea 2:14-19. Metafora este văzută în NT în II Cor. 11:2; Ef. 5:21-31; Apo. 10:0; 21:2,9; 22:17.
De asemenea, Isus este văzut ca şi un mire (comparaţi Mat. 9:15; Mar. 2:19-20; Luca 5:34-35; Ioan 3:29). Câteva parabole în
Mat. Continuă această temă (comparaţi Mat. 22:1-14; 25:1-13). Căsătoria ar putea fi cel mai bun exemplu uman al
conceptului de legământ biblic.
„mireasa Lui sa pregătit” Această afirmaţie este un INDICATIV AORIST ACTIV. Unii au interpretat-o ca referindu-se la
meritul uman datorat faptelor. AORISTUL PASIV al v. 8 arată că această interpretare nu poate fi adevărată. Acest context
234