Apocalipsa=Comentariu

„Şi m-a purtat în Duhul” Această afirmaţie este utilizată pentru a introduce viziunile lui Ioan (comparaţi 1:19; 4:2; 17:3;
21:10). Mulţi comentatori îşi bazează înţelegerea acestor structuri ale Apocalipsei pe aceste viziuni. Aminteşte-ţi literatura
apocaliptică este un o structură literară înaltă. Structura devine cheia în interpretare.
„într-un pustiu” Această declaraţie poate fi:
1. metaforă a unui loc sigur (comparaţi 12:6,14, unde se face aluzie la perioada de peregrinare în pustiu a Israelului)
2. un loc unde se află răul şi trăiesc demonii (adică, Lev. 16:8; 17:7)
3. aluzie la oraşul antic Babilon găsit în Is. 21:1-10, unde reprezintă o metaforă a judecăţii
Imagistica lui Ioan este foarte fludă. În v. 1 femeia stă pe multe ape (Râul Eufrat) iar în v. 3 ea stă pe o fiară roşiatică
din pustiu.
„şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşiatică” Termenul „stacojiu” s-ar putea să se refere la:
1. crimă, comparaţi 17:6-7
2. lux, 18:12-16
3. Satan ca balaurul roşu, comparaţi 12:3
Fiara este descrisă în detaliu în 13:1-10. Se referă la vremurile de sfârşit ale anticristului (comparaţi Dan. 7:9-14; 9:24-
27; 11:36-45; II Tes. 2; I Ioan 2:18).
„plină de nume hulitoare” Această declaraţie este asemănătoare celei din 13:1,5-6. Aceste titluri sunt legate istoric de
declaraţiile de sine ale împăratului roman. Ei îşi pretindeau titluri cum ar fi „divin,” „salvator,” „domn.” Scopul final al fiarei
este puterea politică a lumii, ci închinare religioasă (comparaţi Dan. 7:8,20; 8:11,25; 9:36,37) ca o reprezentare şi o încarnare
a lui Satan (posibil reprezentată în Is. 14:13-14 şi Eze. 28:16-17).
„având şapte capete şi zece coarne” Această descriere este similară cu celei ale balaurului roşu (comparaţi 12:3) şi a fiarei
din mare (comparaţi 13:1). Asemănarea este intenţionată pentru a arăta unitatea acestor persoane anti-Dumnezeu diferite.
În simbolismul numeric (1) şapte capete se leagă de „perfecta” cunoaştere sau de ultimul conducător al lumii din
vremurile de sfârşit, în timp ce (2) zece coarne se leagă de puterea completă sau de autoritatea lumească (comparaţi
17:7,9,12,16).
17:4 „Femeia era îmbrăcată în purpuriu şi stacojiu” Aceste culori se referă la regalitate (purpuriu) şi imoralitate (stacojiu)
sau simplu o metaforă a luxului, bogăţiei, şi belşugului (comparaţi 18:12,16).
„împodobită cu aur şi pietre preţioase şi perle” Această afirmaţie reprezintă un simbol al puterii pământeşti şi spirituale şi
al poziţiei (utilizat de Ezechiel ca o metaforă Edenică pentru mândria împăratului din Tir comparaţi Eze. 28:13).
„o cupă de aur” Această imagine este o aluzie la oraşul Babilon (comparaţi Ier. 51:7).
17:5 „iar pe frunte era scris un nume” Controversele lui Seneca 1:2 şi Satirele lui Juvenal 6:122-123, consemnează că
prostituatele romane purtau o bandă fie cu numele ei ori cu numele proprietarului pe frunte. Aceasta poate fi o aluzie istorică
la vremea lui Ioan sau în contextul Apocalipsei; ar putea fi o referinţă la marcarea frunţilor celor credincioşi (comparaţi
13:16-17; 14:9,11; 15:2; 16:2; 19:20; 20:4) ce imită sigiliul lui Dumnezeu pe credincioşi (comparaţi 7:2; 9:4).
NASB „un mister, Babilonul cel Mare”
NKJV „Misterul, Babilonul cel Mare”
NRSV „misterul: Babilonul cel mare”
TEV „un secret însemnând: Marele Babilon”
NJB „un nume, un nume criptic: Babilonul cel Mare”
Există o neînţelegere dacă termenul „mister” ar trebui să fie o parte din titlul sau o cale de a se referi la natura simbolică
a titlului (comparaţi v. 7). Babilonul îşi are originea în prima civilizaţie, începând de Nimrod (Babel), ce s-a răzvrătit
218