Apocalipsa=Comentariu

între boală (fizică şi mentală) şi demonic. El şi-a demonstrat puterea şi înţelegerea spirituală recunoscând şi
exorcizând aceste spirite rele. Ele adesea l-au recunoscut şi au încercat să I se adreseze, dar Isus le-a respins
mărturia, poruncindu-le să tacă, excluzându-le. Exorcismul este un semn al înfrângerii împărăţiei lui Satan.
Există o lipsă de informaţie surprinzătoare în scrisorile apostolice Nou Testamentare legate de acest subiect.
Exorcismul nu este niciodată listat ca un dar spiritual, nici nu este o metodologie sau o procedură oferită generaţiilor
viitoare de slujitori şi credincioşi.
F. Răul este real; răul e personal; răul e prezent. Nici originea nici scopul lui nu este revelat. Biblia afirmă realitatea lui
şi se opune în mod agresiv influenţei lui. Nu există un dualism ultim în realitate. Dumnezeu este în controlul total;
răul este învins şi judecat şi va fi îndepărtat din creaţie.
G. Poporul lui Dumnezeu se împotriveşte răului (comparaţi Iacov 4:7). El nu poate fi controlat de rău (comparaţi I Ioan
5:18), dar poate fi ispitit iar mărturia şi influenţa lui să fie deteriorată (comparaţi Ef. 6:10-18). Răul este o parte
revelată a lumii creştine. Creştinismul modern nu are nici un drept să redefinească răul ( demitologizarea lui Rudolf
Bultmann); depersonalizând răul (structura socială a lui Paul Tillich), nici să încerce să-l explice complet în termeni
psihologici (Sigmund Freud). Influenţa lui atotcuprinzătoare, dar înfrântă. Credincioşii trebuie să umble în victoria
lui Cristos!
16:14 „ele sunt spirite ale demonilor, efectuând semne” Este foarte interesant de notat că aceste semne şi minuni vor duce
pe toţi necredincioşii în rătăcire, dar nici măcar pe cel mai mic dintre copii lui Dumnezeu (comparaţi 13:13; Mat. 24:24; Mar.
13:22; II Tes. 2:9-11). Această unitate literară finală (potirele) este o comparaţie dintre ceea ce se va întâmpla copiilor lui
Dumnezeu şi ce se va întâmpla locuitorilor pământului. Cristos vorbeşte cuvinte ale adevărului, neprihănirii, şi milei pentru a
aduce pace pe pământ, dar spiritele demonice ce înfăţişează broaşte vorbesc minciuni şi adună naţiunile pentru război.
„ce merg la împăraţii întregii lumi” Această afirmaţie poate fi o aluzie la Ps. 2:2, ce formează imaginea acestor ultime
capitole ale Apocalipsei.
„a-i aduna pentru războiul zilei mari a Dumnezeului” Descrierea unei bătălii a vremurilor de sfârşit apare în6:2-8; 11:7-
10; 12:17; 16:14; 17:14; 19:19 şi 20:8. Este posibil ca toate acestea să reprezinte o singură bătălie din diferite perspective
(adică, paralelism).
16:15 Acest verset în paranteză conţine cuvintele lui Cristos ce intervin pentru a încuraja şi mângâia poporul lui Dumnezeu.
Aceasta reprezintă cea de-a treia dintre cele şapte binecuvântări ale credincioşilor (comparaţi 1:3; 14:13; 16:15; 19:9; 20:6;
22:7,14).
„Eu vin ca un hoţ” Aceste cuvinte ale lui Isus (comparaţi Mat. 24:43-44; Lu. 12:39-40) au fost folosite înainte în Apo. 3:3 şi
făcute aluzie din I Tes. 5:2 şi Ii Pet. 3:10. Par să se refere la un venirea în orice moment, bruscă al lui Cristos pentru judecată
la Parousia (a doua venire).
TEMATICĂ SPECIALĂ: A DOUA VENIRE
Aceasta ad litteram reprezintă „până la parousia,” ceea ce înseamnă „prezenţă,” şi era folosit cu privire la o vizită
regală. Ceilalţi termeni Nou Testamentari utilizaţi pentru a doua venire sunt (1) epiphaneia, „ce apare faţă în faţă”; (2)
apokalupsis, „dezvăluire”; şi (3) „ziua Domnului” şi diferitele varietăţi ale acestei expresii.
NT ca întreg a fost scris prin perspectiva Vechi Testamentară, ce afirmă:
1. o epocă curentă rea, răzvrătită
2. o eră nouă a neprihănirii
3. aceasta va fi adusă prin intermediul Duhului prin lucrarea lui Mesia (Cel Uns)
211