Apocalipsa=Comentariu

TEMATICĂ SPECIALĂ: DEMONICUL (SPIRITE NECURATE)
A. Populaţia antică a fost animistă. Ei atribuiau trăsături ale personalităţii umane forţelor naturii, animalelor, şi
obiectelor naturale. Viaţa era explicată prin interacţiunea acestor entităţi spirituale cu umanitatea.
B. Această personificare a devenit politeismul (mulţi dumnezei). De obicei demonicul (genii) erau dumnezei mai mici
sau semi-zei (buni sau răi) ce afectau vieţile fiecărui individ.
1. Mesopotamia, haos şi conflict
2. Egipt, ordine şi funcţie
3. Canaan, vezi W. F. Albright`s Archaeology and the Religion of Israel, a cincea ediţie, pp. 67-92
C. VT nu locuieşte pe sau nu se dezvoltă pe subiectul unor dumnezeu mai mici, îngeri, sau demoni, probabil datorită
monoteismului strict (comparaţi Exod 8:10; 9:14; 15:11; Deut. 4:35,39; 6:4; 33:36; Ps. 35:10; 71:19; 86:8; Is. 46:9;
Ier. 10:6-7; Mica 7.18). Cu toate că îi menţionează pe dumnezeii falşi ai naţiunilor păgâne (Shedim, BDB 993,
comparaţi Deut. 32:17; Ps. 106:37) şi chiar îi numeşte şi îi personifică pe unii dintre ei.
1. Se`im (satiri sau demoni păroşi, BDB 972 III, comparaţi Lev. 17:7; II Cro. 11:15; Is. 13:21; 34:14)
2. Lilith (femeie, un demon seducător, BDB 539, comparaţi 34:14)
3. Mavet (termenul ebraic pentru moarte utilizat pentru zeul canaanit al lumii de dincolo, Mot¸BDB 560,
comparaţi Is. 28:15,18; Ier. 9:21; şi posibil Deut. 28:22)
4. Resheph (plagă, foc, sau grindină, BDB 958, comparaţi Deut. 32:24; Ps. 78:48; Hab. 3:5)
5. Dever (epidemie, BDB 184, comparaţi Ps. 91:5-6; Hab. 3:5)
6. Az`azel (nume incert, dar posibil un demon din deşert sau a unui loc, BDB 736, comparaţi Lev. 16:8,10,26)
„Aceste exemple sunt luate din Encyclopaedia Judaica, vol. 5, p. 1523).
Totuşi, nu există nici un dualism sau nici o independenţă angelică de YAHWE din VT. Satan este slujitorul lui
YAHWE (comparaţi Iov 1-2; Zah. 3), nu un inamic independent, auto-dirijat (comparaţi A. B. Davidson, A Theology of the
Old Testament, pp. 300-306)
D. Iudaismul s-a dezvoltat în timpul exilului Babilonian (586-538 î.d.Cr.). A fost influenţat din punct de vedere teologic
de dualismul personificat persan al Zoroastrianismului, un zeu bun şi înalt numit Mazda sau Ormazd şi oponentul
rău numit Ahriman. Aceste influenţe au permis în iudaismul post-exilic dualismul personificat dintre YAHWE şi
îngerii Lui şi Satan şi îngerii lui sau demonii.
Teologia iudaică a răului personificat este explicat şi bine documentat în The Life and Times of Jesus the Messiah,
scrisă de Alfred Edersheim`s, vol. 2, apendice XIII (pp. 749-863) şi XVI (pp. 770-776). Iudaismul personifica răul în trei
moduri:
1. Satan şi Sammael
2. răul intenţionat din umanitate (yetzer hara)
3. Îngerul Morţii
Edersheim caracterizează aceste moduri ca fiind (1) Acuzatorul; (2) Ispititorul; şi (3) Pedepsitorul (vol. 2, p. 756).
Există o diferenţă teologică marcantă dintre Iudaismul post-exilic şi prezentarea şi explicarea Nou testamentară a răului.
E. NT, în special evangheliile, afirmă existenţa şi opoziţia fiinţelor spirituale rele faţă de umanitate şi faţă de YAHWE
(în Iudaism Satan era duşmanul umanităţii, dar nu şi al lui Dumnezeu). Ei se opus voii lui Dumnezeu, domniei, şi
împărăţiei Lui. Isus a confruntat şi a alungat aceste fiinţe demonice, numite (1) spirite necurate (comparaţi Lu. 4:36;
6:18) sau (2) spirite rele (comparaţi Lu. 7:21; 8:2), spre deosebire de fiinţele umane. Isus a făcut o distincţie clară
210