Apocalipsa=Comentariu

Titlul „Dumnezeul raiului” a fost folosit înainte în 11:13 şi reflectă un titlul babilonian şi persan pentru divinitate
utilizat adesea de Daniel (comparaţi 2:18, vezi comentariul meu pe Daniel la www.freebiblecommentary.org)
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 16:12-16
12 Al şaselea înger a vărsat potirul asupra râului celui mare, Eufrat; iar apa lui a fost secată, aşa încât calea
împăraţilor din est să fie pregătită. 13 Şi am văzut venind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura
profetului fals, trei spirite necurate asemenea unor broaşte; 14 pentru că ele sunt spirite ale demonilor,
efectuând semne, ce merg la împăraţii întregii lumi, pentru a-i aduna pentru războiul zilei mari a
Dumnezeului, Atotputernic. 15 („Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel ce stă treaz şi îşi păstrează hainele, ca
să nu umble gol şi oamenii să-i vadă goliciune.”) 16 Şi i-a adunat la locul care în ebraică se numeşte Har-
Magedon.
16:12 „Al şaselea înger a vărsat potirul asupra râului celui mare, Eufrat” Acest râu a fost menţionat în 9:13-19 când
armata demonică a trecut graniţele pentru a tortura umanitatea. Izvoarele Eufratului reprezentau graniţele de nord a Tării
Promise şi limitele exterioare ale Imperiului Roman. Baza istorică posibilă pentru această armată demonică metaforică a fost
cavaleria parţilor. Aceşti invadatori feroce anti-Roma au reprezentat o teroare pentru legiunile romane.
„apa lui a fost secată” Destul de des în VT secarea apei a fost văzută ca actul lui Dumnezeu în:
1. Marea Roşie (comparaţi Exod 14:21)
2. Râul Iordan (Ios. 3:17)
3. câteva aluzii în literatura profetică (comparaţi Is. 11:15-16; 44:27; Ier. 51:36; Zah. 10:11).
Acest act simbolizează faptul că Dumnezeu permite conflictul vremurilor de sfârşit să culmineze. Reprezintă o paralelă
teologică la II Tes. 2:6-7, „cine/ce limitează.”
„calea împăraţilor din est să fie pregătită” Au existat multe discuţii legate de cum se relaţionează „împăraţii din est” din v.
12 la „împăraţii întregii lumi” din v. 14:
1. ei sunt aceiaşi
2. ei sunt antagonişti (mitul lui Nero Redivivus şi armata parţilor)
3. împăraţii de la se referă la armata lui Dumnezeu
Dacă aşa este, atunci este o aluzie la Dumnezeu care îşi cheamă poporul din Babilon (comparaţi Is. 41:2,25; 45:1-3;
46:11). Este posibil din context ca împăraţii din est să fie uneltele lui Dumnezeu pentru a ataca armatele fiarei (adică, o aluzie
istorică la atacul parţilor asupra Romei).
Totuşi, v. 14 şi capitolul 19 şi 20 implică faptul că există doar o armată umană şi aceasta este unită împotriva lui
Dumnezeu (comparaţi Ps. 2. Ier. 25:15-26).
16:13 „balaurul, fiara, profetul fals” Aceasta este prima dată când a doua fiară (comparaţi 13:11) este numită „profetul
fals,” dar de acum înainte va fi menţionată după acest nume de fiecare dată (comparaţi 16:13; 19:20; 21:10).
Aceştia trei se referă la trinitatea Satanică ce va fi înfrântă în două etape: cele două fiare în valea Megiddo (comparaţi
vv. 12-16) şi Satan la sfârşit de împărăţia pământească a lui Cristos (comparaţi 20:7-10).
„trei spirite necurate asemenea unor broaşte” Termenul „necurat” este utilizat în NT în evanghelii referindu-se la demoni.
Motivul pentru care sunt caracterizaţi ca broaşte a fost foarte discutat:
1. aceasta este o altă referinţă la plăgile din Egipt (comparaţi Exod 8:6)
2. în zoroastrianism broaştele sunt simbolul răului ultim
3. ele se referă la animale necurate (comparaţi Lev. 11:10,31).
209