Apocalipsa=Comentariu

autorul prezintă evenimente şi comunică sensul prin imagini şi arhetipuri (modele iniţiale după care se călăuzeşte cineva)” (p.
137).
Din Dictionary of Biblical Imagery, editată de Ryken, Wilhost and Longman III: „Cititorii de astăzi sunt adesea derutaţi şi
frustraţi de acest gen literar. Imaginile neaşteptate şi experienţele „din-afara-acestei-lumii” par bizare şi dincolo de
sincronizarea cu cea mai mare parte a Scripturii. Luând această literatură ca atare cititori sunt lăsaţi să se zbată pentru a
determina `ce se va întâmpla când…,` pierzând astfel intenţia mesajului apocaliptic” (p. 35).
A CINCEA TENSIUNE (Împărăţia lui Dumnezeu în prezentă, încă viitoare)
Împărăţia lui Dumnezeu este prezentă şi încă viitoare. Acest paradox teologic devine concentrat la punctul escatologiei.
Dacă cineva aşteaptă o împlinire literală a tuturor profeţiilor Vechi Testamentare pentru Israel, atunci Împărăţia devine în ce
mai mare parte o restaurare a Israelului într-o poziţie geografică şi teologică superioară! Acest lucru va cere ca Biserica să fie
răpită în mod discret în capitolul 5 iar capitolele rămase să se refer la Israel (dar reţineţi Apo. 22:16).
Totuşi, dacă atenţia cade pe inaugurarea împărăţiei de Mesia cel promis de VT, atunci ea este prezentă datorită venirii
lui Cristos şi focusul devine încarnarea, viaţa, învăţătura, moartea şi învierea lui Cristos. Accentul teologic cade pe o salvare
actuală. Împărăţia a venit, Vechiul Testament este împlinit în oferta lui Cristos de ai mântui pe toţi şi nu în domnia Sa
milenară peste câţiva!
Este absolut sigur că Biblia vorbeşte de ambele veniri ale lui Cristos, dar unde trebuie pus accentul? Mi se pare că
majoritatea profeţilor Vechi Testamentari se concentrează pe prima venire, stabilirea împărăţiei Mesianice (comparaţi Daniel
2). În multe moduri aceasta este asemănătoare domniei eterne a lui Dumnezeu (comparaţi Daniel 7). În VT atenţia cade pe
domnia eternă a lui Dumnezeu, şi totuşi mecanismul pentru manifestarea domniei este slujirea lui Mesia (comparaţi. I Cor.
15:26-27). Nu este o chestiune de „care dintre ele este adevărată”; ambele sunt adevărate; dar unde cade accentul? Trebuie
spus că unii interpreţi devin atât de concentraţi pe domnia milenară a lui Mesia (comparaţi Apocalipsa 20) că pierd din vedere
focusul biblic al domniei eterne a Tatălui. Domnia lui Cristos este un eveniment preliminar. Deoarece cele două veniri ale lui
Cristos nu sunt evidente în VT, nici domnia temporală a lui Mesia nu este!
Cheia predicării şi învăţării lui Isus este Împărăţia lui Dumnezeu fiind atât prezentă (în salvare şi slujire), cât şi viitoare
(în putere şi omniprezenţă). Apocalipsa, dacă se concentrează pe domnia de o mie de ani a lui Mesia (cf. Apo. 20), atunci este
preliminară, nu ultimă (comparaţi Apo. 21-22). Nu este evident din VT ca o domnie temporală să fie necesară; de fapt,
domnia Mesianică din Daniel 7 este eternă, nu milenară.
A ŞASEA TENSIUNE (întoarcerea iminentă a lui Cristos contra Parousia întârziată)
Majoritatea credincioşilor au fost învăţaţi că Isus se reîntoarce în curând, dintr-o dată şi pe neaşteptate (comparaţi Mat.
10:23; 24:27,34,44; Mar. 9:1; 13:30; Apo. 1:1,3; 2:16; 3:11; 22:7,10,12,20). Dar fiecare generaţie de credincioşi în aşteptare
au dat greş până acum! Întoarcerea imediată a lui Cristos este o puternică speranţă promisă a fiecărei generaţii, dar o realitate
doar pentru o singură generaţie (şi aceea una persecutată). Creştinii trebuie să trăiască ca şi când El s-ar fi întors mâine, dar să
planifice şi să pună în aplicare Marea Trimitere (comparaţi Mat. 28:19-20) dacă întârzie.
Unele pasaje din Evanghelii (comparaţi Mar. 13:10; Luc. 17:2; 18:8) şi I şi II Tesaloniceni sunt bazate pe o a doua
venire (Parousia) întârziată. Există anumite evenimente istorice care trebuie să aibă loc mai întâi:
1. Evanghelizarea mondială (comparaţi Mat. 24:14; Mar. 13:10)
2. Descoperirea „omului fărădelegii” (comparaţi Mat. 24:15; II Tes. 2; Apo. 13)
3. Marea persecuţie (comparaţi Mat. 24:21,24; Apo. 13)
20