Apocalipsa=Comentariu

Isus a folosit groapa de gunoi din sudul Ierusalimului din valea fiilor lui Hinnon (Gehenna) ca un simbol al pedepsei eterne
(comparaţi Apo. 20:10, 14-15).
14:11 „Iar fumul chinurilor lor se va ridica în vecii vecilor” Aş dori să pot crede în universalism sau cel puţin într-o a
două oportunitate pentru a răspunde evangheliei, dar conform Scripturilor oamenii trebuie să-I răspundă lui Dumnezeu prin
credinţă (comparaţi Mar. 1:15; Fapte 3:16,19; 20:21) în timp ce trăiesc (comparaţi Ev. 9:27); dacă refuză să răspundă,
consecinţele sunt finale şi eterne (comparaţi Mar. 9:47-48; Mat. 25:46; Ioan 5:29;Fapte 24:15; II Tes. 1:6-9). Pedeapsa
permanentă a celor nelegiuiţi este comparată cu suferinţa trecătoare a celor sfinţi. Acest concept este susţinut în afirmaţia „ei
nu vor avea odină zi şi noapte,” în timp ce v. 13 sfinţii se odihnesc.
Acesta nu este un subiect uşor de discutat. Dragostea lui Dumnezeu şi inima Sa pentru răscumpărare sunt în contrast cu
verdictul pedepsei Lui eterne. Majoritatea judecăţilor lui Dumnezeu din Apocalipsa sunt pentru răscumpărare, ca şi plăgile
din Egipt şi blestemele legământului din Deut. 27-29. Dar, respingerea ultimă a lui Dumnezeu este permanentă. Nu este
disciplinară, este punitivă! Acest lucru este atât de greu de înţeles, de a fi tratat emoţional, dar accentuează nevoia de
evanghelizare!
Înainte să părăsesc acest subiect lăsaţi-mă să împărtăşesc cu voi un gând pe care l-am avut în acest domeniu. Dacă iadul
e rău pentru omenire, pentru Dumnezeu e şi rău. Dumnezeu a creat omenirea după chipul Său pentru comuniune. Toată
creaţia reprezintă o scenă pentru a întâlni şi cunoaşte umanitatea. Dumnezeu îi iubeşte pe toţi fii şi fiicele lui Adam
(comparaţi Eze. 18:32; I Tim. 2:4; II Pet. 3:9). Îi iubeşte atât de mult că a fost dispus să-L trimită pe singurul Său Fiu să
moară în locul lor (comparaţi Ioan 3:16; II Cor. 5:21). Dar El a ales ca păcătoşii să-I răspundă obligatoriu prin credinţă,
încredere, pocăinţă, ascultare, slujire, închinare, şi perseverenţă. Dumnezeu nu trimite pe nimeni în iad, ci necredincioşii se
trimit singuri (comparaţi Ioan 3:17-21). Iadul reprezintă o rană deschisă în inima lui Dumnezeu ce nu va putea fi vindecată
niciodată! Nu sunt sigur dacă Dumnezeu are vreodată „o zi bună.” O, durerea rebeliunii intenţionate în faţa dragostei
sacrificiale!
14:12 Perseverenţa este o tem ă majoră în întreaga carte (comparaţi 1:9; 2:7,11,17,19,26; 3:5,10,12,21; 13:10; 21:7). Poporul
lui Dumnezeu s-a arătat a fi credincios chiar în mijlocul persecuţiei. Vezi nota întreagă şi Tematica Specială la 2:2.
„sfinţi” Vezi Tematica Specială la 5:8.
„ce ţin poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus” O descriere similară a credincioşilor este găsită în 12:17. Observaţi că
accentul este pe o relaţie personală de credinţă cu Isus, urmată de un mod de viaţă al ascultării (comparaţi 12:17; Lu. 6:46).
Maturitatea creştină constă în:
1. persoană pe care să o primeşti (o relaţie personală cu Cristos)
2. adevăruri despre acea persoană pentru a crede (adevăruri doctrinale din NT)
3. viaţă pentru a trăi ca acea persoană (în fiecare zi asemănare cu Cristos)
Toate cele trei sunt necesare pentru o credinţă matură, sănătoasă, crescândă.
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 14:13
13 Şi am auzit o voce din rai, spunând, „Scrie, `Fericiţi sunt morţii ce au murit în Domnul de acum încolo!`”
„Da, „ spune Duhul, „astfel că ei se vor odihni de osteneala lor, pentru că faptele lor îi urmează.”
14:13 „Fericiţi” Aceasta reprezintă a doua dintre cele şapte fericiri găsite în cartea Apocalipsa (comparaţi 1:3; 14:13; 16:15;
19:9; 20:6; 22:7,14).
„Fericiţi sunt morţii ce au murit în Domnul” Această afirmaţie se referă la martiri (cum se refereau şi la cei 144,000), dar
timpul exact ale acestei morţi este incert. Unii comentatori o leagă de ziua lui Ioan iar alţii o leagă de sfârşitul vremurilor.
195