Apocalipsa=Comentariu

interpretată în lumina propriului gen şi a zilei în care trăieşte (Fee şi Stuart, How To Read the Bible For All Its Worth, pp.
249-264). O abordare istorică asupra Apocalipsei trebuie să se ocupe cu ce ar avea şi ce ar putea înţelege primii cititori din ea
(adică, John L.Bray, Matthew 24 Fulfilled). În multe feluri interpreţii moderni au pierdut multe înţelesuri ale simbolurilor
cărţii. Lovitura iniţială a Apocalipsei era aceea de a încuraja credincioşii persecutaţi ai acelor vremuri. Ea arăta controlul lui
Dumnezeu asupra istoriei (aşa cum au făcut-o şi profeţii VT); a afirma că istoria se îndreaptă spre un punct terminus fix al
judecăţii sau binecuvântării (aşa cum au făcut-o profeţii VT), şi a afirmat dragostea, prezenţa, puterea şi suveranitatea lui
Dumnezeu în termenii primului secol apocaliptic evreiesc!
Aceleaşi moduri teologice funcţionează în fiecare generaţie de credincioşi. Acestea descriu lupta cosmică dintre bine şi
rău. Primele detalii ale secolului I s-ar putea să se fi pierdut dar nu adevărul puternic şi mângâietor. Atunci când interpreţii
vestici moderni încearcă să forţeze detaliile Apocalipsei să se potrivească istoriei lor contemporane, tiparul interpretărilor
false continuă!
Este foarte posibil ca detaliile cărţii să devină surprinzător de literale din nou (aşa cum VT a devenit în relaţie cu
naşterea, viaţa şi moartea lui Cristos) pentru ultima generaţie de credincioşi în timp ce aceştia se vor confruntă cu atacul
violent al liderului anticrist ( asemenea II Tes. 2) şi al culturii. Nimeni nu poate şti aceste împliniri literale ale Apocalipsei
până când cuvintele lui Isus (comparaţi Mat. 24; Marc. 13; şi Luca 21) şi ale lui Pavel (comparaţi I Cor. 15; I Tes. 4-5; and II
Tes. 2) devin evidente din punct de vedere istoric. Presupunerile, speculaţiile şi dogmatizările sunt nepotrivite. Literatura
apocaliptică permite această flexibilitate. Slavă lui Dumnezeu pentru imaginile şi simbolurile care depăşesc naraţiunile
istorice! Dumnezeu este în control; El domneşte; El vine!
Majoritatea comentatorilor moderni pierd din vedere genul literar! Interpreţii vestici moderni deseori caută un sistem
teologic clar, logic în loc să fie corecţi cu genul ambiguu, simbolic şi dramatic al literaturii apocaliptice evreieşti. Acest
adevăr este exprimat foarte clar de Ralph P. Martin în articolul său, „Approaches to New Testament Exegesis,” în cartea New
Testament Interpretation, editată de I. Howard Marshall:
„Până nu recunoaştem calitatea dramatică ale acestei scrieri şi amintim modul în care limbajul a fost folosit ca şi un
vehicul pentru a exprima adevărul religios, noi vom greşi grav în înţelegerea Apocalipsei, şi vom încerca într-un mod eronat
să interpretăm viziunile ca şi cum ar fi o carte de proze literale şi interesate să descrie evenimente ale istoriei databile şi
empirice. Pentru a încerca această cale din urmă înseamnă a intra în tot felul de probleme de interpretare. Mai grav ea
conduce la o distorsionare a înţelesului apocaliptic esenţial astfel încât ratează valoarea acestei părţi din Noul testament ca şi
o afirmaţie dramatică în limbajului mitic al suveranităţii lui Dumnezeu în Cristos şi al paradoxului conducerii Sale care
îmbină dragostea şi tăria (comparaţi 5:5,6; The Lion is the Lamb)” (p. 234).
W. Randolph Tate în cartea sa Biblical Interpretations spune:
„Nici un alt gen literar din Biblie nu a mai fost citit cu atâta ardoare şi care să provoace un rezultat atât de depresiv ca şi
literatura apocaliptică, în special cartea Daniel şi Apocalipsa. Acest gen literar a suferit de la dezastrului istoric al interpretării
eronate datorat înţelegerii fundamental greşite ale formei, structurii şi scopului literar. Datorită pretenţiei sale de a revela ceea
ce urmează să se întâmple, Apocalipsa a fost privită ca şi o hartă rutieră spre o schiţă a viitorului. Defectul tragic în această
perspectivă este presupunerea că rama de referinţă ale acestei cărţi este epoca actuală a cititorului şi nu cea a autorului.
Această abordare greşită a literaturii apocaliptice (mai ales Apocalipsa) tratează lucrarea ca şi cum ar fi o criptogramă
(document scris cu caractere secrete) prin care evenimentele actuale pot fi folosite pentru a interpreta simbolurile din text.
Mai întâi, interpretul trebuie să recunoască că literatura apocaliptică îşi comunică mesajul prin simbolism. A interpreta un
simbol literar când de fapt este metaforic înseamnă pur şi simplu a răstălmăci. Problema nu constă dacă evenimentele în
literatura apocaliptică sunt istorice. Evenimentele pot fi istorice; s-ar putea să se fi chiar întâmplat, sau să se întâmple, dar
19