Apocalipsa=Comentariu

„a căror nume nu a fost găsit scris de la fondarea pământului în cartea vieţii Mielului ce a fost înjunghiat” Este incert
din punct de vedere sintactic dacă această afirmaţie „de la fondarea pământului” trebuie să fie luată cu (1) „numele noastre
scrise” (comparaţi RSV, NRSV, TEV, NJB şi 17:8; Ef. 1:4) sau (2) „Mielului ce a fost înjunghiat” (comparaţi KJV, NKJV şi
I Pet. 1:19-20). Cuvântul ordine din acest text şi 17:8 implică faptul că afirmaţia probabil îi descrie numele credincioşilor
scrise în cartea vieţii chiar înainte de creaţie!
Afirmaţie „fondarea pământului” este folosită în câteva locuri în NT (comparaţi Mat. 25:34; Ioan 17:24; Ef. 1:4; I Pet.
1:19-20). De asemenea există o afirmaţie asemănătoare în Mat. 13:35; Lu. 11:50; Ev. 4:3; 9:26 şi Apo. 17:8. Combinaţia
acestor afirmaţii arată spre activitatea de răscumpărare a lui Dumnezeu înainte de creaţia lumii. Credincioşii sunt în siguranţă
în Cristos (comparaţi 7:4; 11:1; 13:8). Răul este limitat de suveranitatea lui Dumnezeu (numărul de VERBE PASIVE din
acest capitol şi timpul limită). Pare a fi rău din perspectiva unui termen scurt, dar uită-te la imaginea de ansamblu!
„cartea vieţii” Din Dan. 7:10 şi Apo. 20:11-15 înţelegem că au fost două cărţi metaforice menţionate în conexiune cu
destinul uman:
1. Cartea Vieţii, ce conţine numele celor ce l-au cunoscut personal pe Dumnezeu (VT) şi l-au acceptat pe Cristos (NT)
(comparaţi Exod 32:32-33; Ps. 69:28; Dan. 12:1; Is. 4:3; 34:16; Lu. 10:20; Filip. 4:3; Ev. 12:23; Apo. 13:8; 17:8;
20:15; 21:27)
2. Cartea Faptelor omenirii, ce înregistrează activitatea umană, atât negativă cât şi pozitivă (comparaţi Ps. 56:8;
139:16; Is. 65:6; Mal. 3:16)
Acestea sunt metafore evidente, dar ele descriu cu acurateţe abilitatea lui Dumnezeu de a-i cunoaşte pe cei ce sunt ai
Lui şi să-i ţină răspunzători pe cei ce L-au respins (comparaţi Gal. 6:7).
„ce a fost înjunghiat” Vezi nota de la 5:12.
13:9 „Dacă cineva are ureche, să audă” Această afirmaţie este o temă repetată în cele şapte scrisori către biserici
(comparaţi 2:7,17; 3:6,13,22). Este, ca celelalte afirmaţii din vv. 9-10, o PROPOZIŢIE CONDIŢIONATĂ, ce se presupune a
fi adevărată pentru scopul literar al autorului. Faptul că aceste afirmaţii se leagă de biserici pare să implice faptul că afirmaţia
următoare (v. 10) este de asemenea direcţionată se poporul lui Dumnezeu.
13:10 Acest verset poate fi o aluzie la Ier. 15:2 sau 43:11, ce vorbeşte de judecata lui Dumnezeu. Există câteva variante de
manuscrise greceşti legate de VERBUL „ucis.” Acest lucru a cauzat diferenţa de traduceri în engleză a acestui verset.
1. Traducerile KJV şi NKJV leagă ambele afirmaţii de persecuţia poporului lui Dumnezeu.
2. Traducerile RSV şi NRSV fac prima clauză să se refere la creştinii persecutaţi iar a doua clauză la persecutorii anti-
Dumnezeu.
3. a treia posibilă interpretare (TEV şi NJB) constă în faptul că ambele clauze se referă la creştinii persecutaţi.
Faptul că există atâta varietate în traducere arată incertitudinea. Este evident un adevăr spiritual al faptului că
Dumnezeu este în controlul istoriei. Singura întrebare este către cine a fost direcţionată afirmaţia:
1. către creştini pentru ai încuraja de a rămâne credincioşi (comparaţi Mat. 26:52; Filip. 1:28)
2. către persecutori pentru ai asigura că într-o zi vor fi răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru alegerile şi acţiunile
lor?
NASB „Aici este perseverenţa şi credinţa celor sfinţi”
NKJV „Aici este răbdarea şi credinţa celor sfinţi”
NRSV „Aici este chemarea pentru rezistenţă şi credinţă a celor sfinţi”
TEV „Aceasta cheamă la rezistenţa şi credinţa din partea poporului lui Dumnezeu”
NJB „De aceea sfinţii trebuie să aibă perseverenţă şi credinţă”
184