Apocalipsa=Comentariu

loc de slujire, excludere în loc de includere. Chemarea lui Avraam implica binecuvântarea intenţionată a întregii umanităţi
(Gen. 12:3). Trebuie totuşi să fie amintit şi accentuat faptul că alegerea Vechiului Testament a fost pentru slujire, nu salvare.
Întregul Israel nu a fost într-o relaţie potrivită cu Dumnezeu (Rom. 9:6), niciodată salvat veşnic bazat doar pe dreptul de întâi
născut (Ioan 8:31-59; Mat. 3:9), ci prin credinţa şi ascultarea personală (Gen. 15:6; citat în Rom. 4;3,9,22; al. 3:6). Israel şi-a
pierdut misiunea (Biserica este acum o împărăţie de preoţi, comparaţi 1:6; II Pet. 2:5,9), a transformat mandatul în privilegiu
şi slujirea într-un statut special! Dumnezeu a ales pe unul ca să-i aleagă pe toţi!
A TREIA TENSIUNE (legămintele condiţionate contra legămintele necondiţionate)
Există o tensiune teologică sau un paradox între legămintele condiţionate şi necondiţionate. Este cu siguranţă adevărat
că planul de răscumpărare a lui Dumnezeu este necondiţionat (Gen. 15:12-21 şi venirea lui Mesia). Totuşi, răspunsul
mandatat al omului este totdeauna condiţional!
Modelul „dacă… atunci” apare atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Dumnezeu este credincios; omenirea este
necredincioasă. Această tensiune a cauzat multă confuzie. Interpreţii au tins să se concentreze doar pe un „corn al dilemei.”
Credincioşia lui Dumnezeu sau efortul uman, suveranitatea lui Dumnezeu sau voinţa liberă a oamenilor. Ambele sunt biblice
şi necesare.
Aceste lucruri au legătură cu escatologia, cu promisiunile lui Dumnezeu Vechi Testamentare pentru Israel. Dacă
Dumnezeu promite, atunci este stabilit! Dumnezeu este legat de promisiunile Lui; reputaţia Lui este în joc (Ezec. 36:22-38).
Legămintele condiţionate şi necondiţionate se întâlnesc în Cristos (Isa. 52), nu în Israel! Credincioşia ultimă a lui Dumnezeu
se află în răscumpărarea tuturor celor ce cred şi se pocăiesc, nu în cine era tatăl sau mama ta! Cristos, nu Israel, este cheia
tuturor legămintelor şi promisiunilor lui Dumnezeu. Dacă este o paranteză teologică în Biblie, atunci aceasta nu e Biserica, ci
Israel (Fapte 7 şi Gal. 3).
Misiunea mondială de proclamare a Evangheliei a trecut la Biserică (Mat. 28:19-20; Luca 24:47; Fapte 1:8). Cu toate
acestea încă tot rămâne un legământ condiţionat! Aceasta nu implică faptul că Dumnezeu i-a respins total pe evrei (Rom. 9-
11). S-ar putea să fie un scot şi un loc pentru Israel în ce priveşte sfârşitul (Zah. 12:10).
A PATRA TENSIUNE (modelele literaturii Orientului Mijlociu contra modelele vestice).
Genul reprezintă un element critic în interpretarea corectă a Bibliei. Biserica sa dezvoltat într-un decor cultural vestic
(Grecesc). Literatura estică este mult mai figurativă, metaforică şi simbolică decât modelele literare ale culturii vestice
moderne. Ea se concentrează pe oameni, confruntări şi evenimente mai mult decât pe adevăruri propoziţionale succinte.
Creştinii s-au făcut vinovaţi de folosirea istoriei şi modelelor lor literare pentru a interpreta profeţiile biblice (atât VT cât ş
NT). Fiecare generaţie şi entitate geografică şi-a folosit cultura, istoria şi literatura pentru a interpreta Apocalipsa, iar fiecare
din ele a greşit! Este aroganţă să consideri cultura modernă vestică centrul profeţiei biblice!
Genul în care autorii iniţiali şi inspiraţi au ales să scrie originalul reprezintă un contract literar intre el şi cititor. Cartea
Apocalipsa nu este o naraţiune istorică, ci o combinaţie de scrisori (capitolele 1-3) şi profeţie, majoritatea literatură
apocaliptică. Este greşit să faci Biblia să spună mai mult decât a fost intenţia autorului şi este la fel de greşit să faci să spună
mai puţin decât a fost dorit iniţial. Aroganţa şi dogmatismul interpreţilor sunt mult mai nepotrivite pentru o carte ca
Apocalipsa. Biserica nu a fost niciodată de acord cu o interpretare adecvată a Apocalipsei. Grija mea este să ascult şi să mă
ocup de întreaga Biblie, nu de nişte părţi selectate. Perspectiva de gândire estică asupra Bibliei prezintă adevărul în perechi
pline de tensiune. Tendinţa noastră vestică faţă de adevărul propoziţional nu este validă, ci dezechilibrată! Cred că este
posibil să înlăturăm cel puţin unele din înfundăturile interpretării Apocalipsei observând scopul interpretării, anume de a se
schimba cu fiecare generaţie de credincioşi ce vine. Este evident pentru majoritatea interpreţilor că Apocalipsa trebuie
18