Apocalipsa=Comentariu

TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 12:13-17
13 Iar când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a persecutat femeia ce a născut copilul de parte
bărbătească. 14 Dar cele două aripi ale vulturului măreţ i-au fost date femeii, pentru ca să poată zbura în
pustie la locul ei, unde a fost hrănită pentru o vreme, vremi şi o jumătate de vreme, de prezenţa şarpelui.
15 Iar şarpele a vărsat apă ca un râu din gura lui după femeie, pentru a face ca femeia să fie măturată de
potop. 16 Dar pământul a ajutat femeia, iar pământul şi-a deschis gura şi a băut râul pe care l-a vărsat
balaurul din gura lui. 17 Astfel că balaurul a fost furios pe femeie, şi a plecat să facă război cu restul copiilor
ei, ce au păzit poruncile lui Dumnezeu şi au ţinut de mărturia lui Isus.
12:13 „femeia” Posibil ca acest cuvânt „femeia”se referea la comunitatea Vechi Testamentară de credincioşi, acum se referă
la poporul lui Dumnezeu Nou Testamentar (comparaţi v. 17; 13:7). În Word Pictures in the New Testament, Vol. 6, A. T.
Robertson o numeşte „adevăratul Israel pe pământ” (p. 395).
12:14 „cele două aripi ale vulturului măreţ i-au fost date femeii” Aceste aripi de vultur sunt simbolul protecţiei şi
proviziei lui Dumnezeu (comparaţi Exod 19:4; Deut. 32:11; Ps. 36:7; 57:1; 63:7; 90:1,4; şi Is. 40:31). Această imagine ar
putea fi o altă aluzie la noul exod.
„pentru ca să poată zbura în pustie la locul ei” Pustietatea este văzută ca un loc al protecţiei divine, făcând aluzie la
perioada de peregrinare în pustiu a istoriei Israelului (comparaţi v. 6). Acest adevăr ar fi fost o mare încurajare pentru o
biserică rănită.
„o vreme, vremi şi o jumătate de vreme” Aceasta este o aluzie la Dan. 7:25; 12:7. Pentru o notă întreagă a acestei afirmaţii
vezi 11:2 şi 12:6.
12:15 „şarpele a vărsat apă” Nu există o paralelă exactă a acestei afirmaţii în VT. Ar putea fi o metaforă conectată de mânia
lui Dumnezeu din Osea 5:10 sau de metaforele vremurilor de presiune şi întristare ca Ps. 18:4; 124:4-5. Dar deoarece
capitolul 12 şi-a extras atât de mult imagistica din miturile creaţiei Orientul Mijlociu antic, este posibil să se refere la un haos
al apei, lupta primitivă al binelui contra răul, ordine contra haos.
Natura a luptat pentru Barak şi Debora împotriva oraşului Canaanit hazor şi împotriva generalului militar, Sisera: (1)
ploaia le-a oprit trăsurile (comparaţi Iud. 5:4) iar (2) chiar şi stelele (crezute a fi puterile angelice) au luptat împotriva lui
Sisera (comparaţi Jud. 5:20).
12:17 „…a plecat să facă război cu restul copiilor ei” Cel rău a încercat să distrugă comunitatea Mesianică prin:
1. distrugându-l pe Mesia
2. distrugând biserica mamă
3. distrugându-i pe toţi urmaşi lui Mesia.
Expresia „să facă război” reprezintă o metaforă a opoziţiei spirituale, politice, şi economice. Aceasta este o aluzie la
Dan. 7:21 (comparaţi 11:7; 13:7). Această persecuţie este dovada însăşi a victoriei bisericii prin Cristos (comparaţi Filip.
1:28).
178