Apocalipsa=Comentariu

Există de asemenea o discuţie continuă legată de relaţia dintre îngerii căzuţi din VT şi demonii din NT. Biblia este
tăcută în acest subiect. Literatura apocaliptică inter-biblică (special I Enoh) afirmă că jumătatea de sămânţă de îngeri, cu
jumătatea de sămânţă de om din Gen. 6:1-4 sunt demonii Nou testamentari ce caută trupuri umane pentru a re-locui. Acestea
sunt doar speculaţii, dar revelează ceea ce gândeau unii din evrei primului secol despre acest subiect.
INFINITIVUL AORIST nu pare să se potrivească contextului. Este posibil un semitism şi ar putea fi tradus „trebuiau să
se lupte” (comparaţi The Expository`s Bible commentary, vol. 12, „Apocalipsa” de Alan Johnson, p. 519, notă de subsol #7.
Acesta este unul din comentatori mei preferaţi pe Apocalipsa).
12:8 Acest verset este primul dintr-o serie de cuvinte încurajatoare pentru biserica persecutată. Versetele 8,11 şi 14 oferă o
mare mângâiere poporului lui Dumnezeu persecutat din primul secol şi din fiecare secol. Satan a fost deja învins de două ori:
mai întâi în încercarea lui de a-L ucide pe Copil (comparaţi v. 4) şi acum în încercarea de a asalta tronul lui Dumnezeu
(comparaţi vv. 7-9); el de asemenea va fi învins şi în încercarea de a şterge poporul lui Dumnezeu de pe pământ.
„nu s-a mai găsit loc pentru ei în rai” Acest adevăr implică faptul că Satan a fost în rai pentru o perioadă (comparaţi Iov 1-
2; Zah. 3; şi I Împ. 22:21). Observaţi PLURALUL PRONUMELUI, ce implică alţi îngeri din legiunea lui Satan.
12:9 „Iar marele balaur a fost aruncat pe pământ, şarpele cel vechi care e numit diavolul şi Satan” Aici şi în Apo. 20:2
(comparaţi Înţelepciunea lui Solomon 2:24), sunt singurele locuri unde Satan este identificat explicit cu şarpele din Gen. 3 şi
implicit în II Cor. 11:3. Termenul „diavol” este termenul grecesc „calomniator,” în timp ce „Satan” este cuvântul ebraic
pentru „adversar” (comparaţi II Sam. 19:22; I Împ. 11:14). Ambii termeni accentuează funcţia celui rău de acuzator al fraţilor
(comparaţi v. 10). Termenul „Satan” în VT (vei Tematica Specială la 12:3) nu e un SUBSTANTIV propriu, dar este în trei
referinţe specifice: (1) Iov 1-2; (2) Zah. 3:1-3; şi (3) I Cro. 21:1. Pentru „a fost aruncat” vezi nota întreagă la 12:4 şi 7.
TEMATICĂ SPECIALĂ: RĂU PERSONAL
Acesta este un subiect foarte dificil din următoarele motive:
1. Vechiul Testament nu revelează un duşman viclean al binelui, ci un slujitor al lui YAHWE ce oferă umanităţii o
alternativă şi acuză omenirea de nelegiuire (A. B. Davidson, pp. 300-306).
2. Conceptul unui duşman personal al lui Dumnezeu s-a dezvoltat în literatura inter-biblică (ne-canonică) sub
influenţa religiei persane (zoroastrianismul). Acest lucru, la rândul său, a influenţat mult iudaismul rabinic.
3. Noul testament dezvoltă temele Vechi Testamentare în categorii, surprinzător de puternice, dar selective.
Dacă cineva se apropie de studiul răului dintr-o perspectivă teologică biblică (fiecare carte sau autor sau gen studiat şi
subliniat separat) atunci vor fi revelate foarte multe perspective asupra răului.
Dacă, totuşi, cineva se apropie de studiul răului dintr-o abordare ne-biblică sau extra-biblică a lumii religioase sau a
religiilor de Est atunci mult din dezvoltarea Noului Testament este prefigurat în dualismul şi spiritismul persan şi grecoroman.
Dacă cineva este angajat autorităţii Scripturii în mod presuppositionalist, atunci dezvoltarea Nou Testamentară trebuie
văzută ca o revelaţie progresivă. Credincioşii trebuie să se păzească să nu permită tradiţia evreiască sau occidentală a
literaturii (Dante, Milton) să influenţeze conceptul cu privire la viitor. Există cu siguranţă mister şi ambiguitate în zona
apocalipsei. Dumnezeu a ales să nu reveleze toate aspectele răului, originea lui, dezvoltarea lui, scopul lui, dar El a revelat
înfrângerea lui!
În VT termenul „satan” sau „acuzator” (BDB 966) se poate relaţiona la trei grupuri distincte
1. acuzatori umani (comparaţi I Sam. 29:4; II Sam. 19:22; I Împ. 11:14,20,29; Ps. 109:6)
2. acuzatori angelici (comparaţi Num. 22:22-23; Iov 1-2; Zah. 3:1)
174