24.04.2016 Views

Apocalipsa=Comentariu

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

să fie măcar un evreu sau o capitală evreiască. Chiar şi chemarea lui Avraam (Gen. 12:1-3) i-a implicat pe neevrei<br />

(Gen. 12:3; Exod 19:5).<br />

2. În VT duşmanii poporului lui Dumnezeu sunt naţiunile dimprejur ale Orientului Mijlociu, dar în NT ei îi reprezintă<br />

pe toţi necreştinii, anticriştii şi cei conduşi de Satan. Bătălia s-a mutat dintr-un conflict geografic, regional spre un<br />

conflict mondial, cosmic (Coloseni).<br />

3. Promisiunea unui ţinut care e atât de înglobată în VT (promisiunea patriarhilor în Genesa, Gen. 12:7; 13:15; 15:7,<br />

15; 17:8) a devenit acum promisiunea întregului pământ. Noul Ierusalim se coboară pe un pământ recreat, nu doar în<br />

Orient sau exclusiv în Orient. (Apo. 21-22).<br />

4. Alte exemple ale concepţiilor profetice Vechi Testamentare sunt expandate aici:<br />

a. sămânţa lui Avraam îi reprezintă acum pe cei circumcişi spiritual (Rom. 2:28-29)<br />

b. poporul de legământ îi include acum şi pe neevrei (Osea 1:10; 2:23, citat în Rom. 9:24-26; şi Lev. 26:12; Exod 29:45, citat<br />

în II Cor. 6:16-18 şi Exod 19:5; Deut. 14:2, citat în Tit 2:14)<br />

c. templul este acum Isus (Mat 26:61; 27:40; Ioan 2:19-21) iar prin El este Biserica locală (I Cor. 3:16) şi<br />

credinciosul individual (I Cor. 6:19)<br />

d. Chiar şi Israelul şi expresiile descriptive caracteristice VT se referă acum la tot poporul lui Dumnezeu (adică,<br />

„Israel,” Rom. 9:6; Gal. 6:16, adică, „împărăţie de preoţi,” I Pet. 2:5, 9-10; Apo. 1:6)<br />

Modelul profetic (adică, D. Brent Sandy, Plowshares and Pruning-Hooks) a fost îndeplinit, expandat şi este mai<br />

cuprinzător. Isus şi scriitorii apostolici nu prezintă vremurile sfârşitului în aceeaşi manieră a profeţilor VT (Martin<br />

Wyngaarden, The Future of The Kingdon in Prophecy and Fulfillment). Interpreţii moderni care încearcă să i-a modelul<br />

Vechi Testamentar literal sau normativ sucesc Apocalipsa considerând-o doar o carte evreiască şi forţează înţelesul ei în fraze<br />

ambigue şi atomizate ale lui Isus şi Pavel! Scriitorii Noului Testament nu-i neagă pe profeţii Vechiului Testament, ci arată<br />

ultima lor implicare universală. Nu există nici un sistem organizat, logic la escatologia lui Isus sau Pavel. Scopul lor în<br />

primul rând este acela de răscumpărare sau pastoral (I Cor. 15:58; I Tes. 4:18). Totuşi, chiar şi în NT există tensiune. Nu se<br />

găseşte o sistematizare clară a evenimentelor escatologice. În multe cazuri, Apocalipsa foloseşte într-un mod chiar<br />

surprinzător aluziile Vechiului Testament pentru a descrie sfârşitul, în loc să se folosească de învăţăturile lui Isus (Mat. 24;<br />

Mar. 13) sau ale lui Pavel! Ea urmează genul literar iniţiat de Ezechiel, Daniel şi Zaharia, dar acesta dezvoltat în perioada<br />

intertestamentară (literatura apocaliptică evreiască). Probabil acesta era modul lui Ioan de a conecta legământul cel Nou şi cel<br />

Vechi. Ea mai arată vechiul tipar al rebeliunii omului şi angajamentul lui Dumnezeu de răscumpărare! Dar trebuie notat că,<br />

deşi Apocalipsa face aluzie la limbajul, personajele şi evenimentele Vechiului Testament, ea le reinterpretează în lumina<br />

primului secol Roman (Apo. 1:7).<br />

A DOUA TENSIUNE (monoteism contra un popor ales)<br />

Accentul biblic în ce priveşte divinitatea este pe un singur creator-răscumpărător personal şi spiritual, Dumnezeu (Exod<br />

8:10; Is. 44:24; 45:5-7, 14,18,21-22; 46:9; Ier. 10:6-7). Unicitatea Vechiului testament în vremea sa consta în monoteism.<br />

Toate celelalte naţiuni înconjurătoare erau politeiste. Caracterul unic al lui Dumnezeu reprezintă inima revelaţiei Vechiului<br />

Testament (Deut. 6:4). Creaţia este scenă ce serveşte scopului relaţionării lui Dumnezeu cu omenirea făcută după chipul şi<br />

asemănarea Lui (Gen 1:26-27). Însă, omenirea sa răzvrătit, păcătuind împotriva dragostei, conducerii şi planului lui<br />

Dumnezeu (Gen. 3). Dragostea şi scopul lui Dumnezeu erau atât solide şi de sigure încât El a promis că va răscumpăra<br />

umanitatea căzută (Gen. 3:15)!<br />

Tensiunea apare atunci când Dumnezeu alege să folosească un om, o familie, o naţiune pentru a atinge întreaga<br />

omenirea. Alegerea lui Avraam de către Dumnezeu şi pe evrei ca şi o împărăţie de preoţi (Exod 19:4-6) a cauzat mândrie în<br />

17

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!