Apocalipsa=Comentariu
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
să fie măcar un evreu sau o capitală evreiască. Chiar şi chemarea lui Avraam (Gen. 12:1-3) i-a implicat pe neevrei<br />
(Gen. 12:3; Exod 19:5).<br />
2. În VT duşmanii poporului lui Dumnezeu sunt naţiunile dimprejur ale Orientului Mijlociu, dar în NT ei îi reprezintă<br />
pe toţi necreştinii, anticriştii şi cei conduşi de Satan. Bătălia s-a mutat dintr-un conflict geografic, regional spre un<br />
conflict mondial, cosmic (Coloseni).<br />
3. Promisiunea unui ţinut care e atât de înglobată în VT (promisiunea patriarhilor în Genesa, Gen. 12:7; 13:15; 15:7,<br />
15; 17:8) a devenit acum promisiunea întregului pământ. Noul Ierusalim se coboară pe un pământ recreat, nu doar în<br />
Orient sau exclusiv în Orient. (Apo. 21-22).<br />
4. Alte exemple ale concepţiilor profetice Vechi Testamentare sunt expandate aici:<br />
a. sămânţa lui Avraam îi reprezintă acum pe cei circumcişi spiritual (Rom. 2:28-29)<br />
b. poporul de legământ îi include acum şi pe neevrei (Osea 1:10; 2:23, citat în Rom. 9:24-26; şi Lev. 26:12; Exod 29:45, citat<br />
în II Cor. 6:16-18 şi Exod 19:5; Deut. 14:2, citat în Tit 2:14)<br />
c. templul este acum Isus (Mat 26:61; 27:40; Ioan 2:19-21) iar prin El este Biserica locală (I Cor. 3:16) şi<br />
credinciosul individual (I Cor. 6:19)<br />
d. Chiar şi Israelul şi expresiile descriptive caracteristice VT se referă acum la tot poporul lui Dumnezeu (adică,<br />
„Israel,” Rom. 9:6; Gal. 6:16, adică, „împărăţie de preoţi,” I Pet. 2:5, 9-10; Apo. 1:6)<br />
Modelul profetic (adică, D. Brent Sandy, Plowshares and Pruning-Hooks) a fost îndeplinit, expandat şi este mai<br />
cuprinzător. Isus şi scriitorii apostolici nu prezintă vremurile sfârşitului în aceeaşi manieră a profeţilor VT (Martin<br />
Wyngaarden, The Future of The Kingdon in Prophecy and Fulfillment). Interpreţii moderni care încearcă să i-a modelul<br />
Vechi Testamentar literal sau normativ sucesc Apocalipsa considerând-o doar o carte evreiască şi forţează înţelesul ei în fraze<br />
ambigue şi atomizate ale lui Isus şi Pavel! Scriitorii Noului Testament nu-i neagă pe profeţii Vechiului Testament, ci arată<br />
ultima lor implicare universală. Nu există nici un sistem organizat, logic la escatologia lui Isus sau Pavel. Scopul lor în<br />
primul rând este acela de răscumpărare sau pastoral (I Cor. 15:58; I Tes. 4:18). Totuşi, chiar şi în NT există tensiune. Nu se<br />
găseşte o sistematizare clară a evenimentelor escatologice. În multe cazuri, Apocalipsa foloseşte într-un mod chiar<br />
surprinzător aluziile Vechiului Testament pentru a descrie sfârşitul, în loc să se folosească de învăţăturile lui Isus (Mat. 24;<br />
Mar. 13) sau ale lui Pavel! Ea urmează genul literar iniţiat de Ezechiel, Daniel şi Zaharia, dar acesta dezvoltat în perioada<br />
intertestamentară (literatura apocaliptică evreiască). Probabil acesta era modul lui Ioan de a conecta legământul cel Nou şi cel<br />
Vechi. Ea mai arată vechiul tipar al rebeliunii omului şi angajamentul lui Dumnezeu de răscumpărare! Dar trebuie notat că,<br />
deşi Apocalipsa face aluzie la limbajul, personajele şi evenimentele Vechiului Testament, ea le reinterpretează în lumina<br />
primului secol Roman (Apo. 1:7).<br />
A DOUA TENSIUNE (monoteism contra un popor ales)<br />
Accentul biblic în ce priveşte divinitatea este pe un singur creator-răscumpărător personal şi spiritual, Dumnezeu (Exod<br />
8:10; Is. 44:24; 45:5-7, 14,18,21-22; 46:9; Ier. 10:6-7). Unicitatea Vechiului testament în vremea sa consta în monoteism.<br />
Toate celelalte naţiuni înconjurătoare erau politeiste. Caracterul unic al lui Dumnezeu reprezintă inima revelaţiei Vechiului<br />
Testament (Deut. 6:4). Creaţia este scenă ce serveşte scopului relaţionării lui Dumnezeu cu omenirea făcută după chipul şi<br />
asemănarea Lui (Gen 1:26-27). Însă, omenirea sa răzvrătit, păcătuind împotriva dragostei, conducerii şi planului lui<br />
Dumnezeu (Gen. 3). Dragostea şi scopul lui Dumnezeu erau atât solide şi de sigure încât El a promis că va răscumpăra<br />
umanitatea căzută (Gen. 3:15)!<br />
Tensiunea apare atunci când Dumnezeu alege să folosească un om, o familie, o naţiune pentru a atinge întreaga<br />
omenirea. Alegerea lui Avraam de către Dumnezeu şi pe evrei ca şi o împărăţie de preoţi (Exod 19:4-6) a cauzat mândrie în<br />
17