Apocalipsa=Comentariu

TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 12:1-6
1 Un mare semn a apărut în rai: o femeie îmbrăcată în soare, avânt luna sub picioare, iar pe cap o cunună
de doisprezece stele; 2 şi era împreună cu un copil; şi striga, pentru că era în durerile naşterii urmând să
nască. 3 Apoi un alt semn a apărut pe cer: şi iată, un balaur roşu mare ce avea şapte capete şi zece coarne,
iar pe cap avea şapte diademe. 4 Iar coada lui a tras după el o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe
pământ. Şi balaurul stătea înaintea femeii ce era pe punctul de a naşte, pentru ca atunci când va naşte să
poată să-i devoreze copilul. 5 Şi ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească, ce va conduce toate
naţiunile cu un toiag de fier; şi copilul ei a fost răpit sus la Dumnezeu şi la tronul Lui. 6 Apoi femeia a fugit
în pustie unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să fie hrănită timp de o mie două sute
şaizeci de zile.
12:1 „Un mare semn a apărut în rai” Această afirmaţie ar putea face aluzie la începutul celor „şapte semne” ale
Apocalipsei. Acesta este un termen teologic special (s‘meion) folosit adesea în evanghelia lui Ioan (comparaţi 2:11,23; 3:2;
4:45; 6:2,14,30; 7:31; 9:16; 10:41; 11:47; 12:18,37; 20:30). Acum apare de şapte ori între 12:1 şi 19:20 – de trei ori în semne
pe cer (comparaţi 12:1,3; 15:1) şi de patru ori în semne pe pământ (comparaţi 13_13.14: 16;14: 10; 19:20).
„în rai” Această expresie probabil înseamnă „în cer” şi nu în însăşi raiul lui Dumnezeu. Termenul rai(uri) în VT se poate
referi la atmosfera de deasupra pământului (comparaţi gen. 1:1,8-9,17,20; Ps. 104:2-3) sau locul un locuieşte Dumnezeu
(comparaţi Ps. 11:4; 103:19; Is. 66:1; II Cor. 12). Ambiguitatea este ceea ce a cauzat ca rabinii să speculeze pe seama a câte
raiuri există – trei sau şapte.
Vezi Tematica Specială: Ceruri la 4:1.
„o femeie îmbrăcată în soare” Această femeie este descrisă într-un mod minunat, în antiteză la marea curvă din 17:4 ce
simbolizează imperiul lumii anti-Dumnezeu cum ar fi Babilonul, Roma, şi sistemul lumii de sfârşit al anticristului. Au existat
două teorii despre sursa imagisticii lui Ioan:
1. .Genesa 3, unde este o femeie,un şarpe şi un copil de parte bărbătească.
2. alte aluzii puternice la „naştere” din VT (comparaţi Is. 26:17-18 în Septuaginta şi Is. 66:7-13).
Israel este descris ca o femeie ce naşte (comparaţi Mic. 4:10), prin urmare, această femeie reprezintă adevăratul popor
al lui Dumnezeu (comparaţi vv. 1-6), dar în vv. 13-17 ea va fi poporul lui Dumnezeu Nou Testamentar fugind de mânia
balaurului. Pentru alte teorii vezi Alan Johnson`s Revelation, pp. 117-119.
În Answers and Questions F. F. Bruce spunea, „M-aş gândi la femeia ca la comunitatea mesianică a „Israelului lui
Dumnezeu” în special manifestându-se în biserica locală din Palestina, mama bisericii prin excelenţă;…. Rămăşiţa seminţei
ei îi va reprezenta pe credincioşii din alte părţi ale lumii, ţinta atacurilor din 13:7” (p. 140).
În New Bible Commentary Georg R. Beasley-Murray spunea, „Oamenii religioşi ai lumii antice ar f văzut în femeia în
travaliu o zeiţă încoronată cu doisprezece stele ale zodiacului; un evreu ar fi înţeles-o ca Mama Sion (vezi Is. 26:160; 27:1;
49:14-25; 54:1-8; 66:7-9), dar pentru Ioan ea reprezintă „Mama” comunităţii mesianice, poporul credincios al lui Dumnezeu
al vechiului şi al noului legământ” (p. 1441).
„doisprezece stele” Aici din nou presupoziţia noastră ne conduce interpretarea.
1. dacă este din VT atunci se referă la cele doisprezece triburi ebraice
2. dacă este din literatura apocaliptică inter-testamentară atunci se referă la semnele zodiacului
3. dacă este din NT atunci se referă la cei doisprezece apostoli
Doisprezece este numărul simbolic biblic pentru structură. Vezi Tematica Specială: Numărul doisprezece la 7:4.
168