Apocalipsa=Comentariu

4. Etc.
PRIVIRI CONTEXTUALE ASUPRA APOCALIPSA 12:1-7
A. Un alt interludiu începe în 12:1 şi continuă prin 14:20. Mulţi au afirmat că aici de fapt este o altă serie de şeptari.
Această unitate literară descrie conflictul spiritual în termeni dualişti dintre
1. cele două împărăţii
2. cele două oraşe
3. cei doi martori înjunghiaţi şi ucigaşii lor
B. Versetele 1-6 descriu ultima (cosmica) bătălie dintre bine şi rău în termeni mitologici luaţi din culturile antice ale
Orientului Apropiat (comparaţi Grant Osborne, The Hermeneutical Spiral p. 229).
1. Relatarea babiloneană a creaţiei – Tiamat (haos), un monstru cu şapte capete ce a aruncat pe pământ o treime
din stelele cerului, versus Marduk, zeul şef al oraşului Babilon, ce omoară monstrul şi devine căpetenia
panteonului.
2. Mitul Egiptean – Set (Typhon), un dragon roşu versus Isis (Hathor), născând pe Horus. Mai târziu el îl omoară
pe Set
3. Legenda Ugaritică a lui Baal – Yam (ape) versus Ba`al. Ba`al îl omoară pe Yam
4. Mitul Persan – Azhi Dabaka (dragonul malefic) versus fiul lui Ahura Mazda (marele zeu bun)
5. Mitul Grecesc – Python (şarpe/balaur) versus gravida Leto (ea îl naşte pe Apollo, care îl omoară pe Python)
C. Este foarte greu să şti cum să interpretezi acest capitol. Unii au încercat să-l interpreteze în termeni istorici, dar mi se
pare că este prezentată simbolic lupta dintre împărăţiile anti-Dumnezeu ale acestei epoci şi împărăţia noua epocă a
Unsului nostru (comparaţi 11:18; Ps 2). Prin urmare, acest capitol este atât o aluzie istorică la naşterea lui Cristos
cât şi un accent pe venirea împărăţiei Mesianice. Acesta este un dualism al unui individ (Mesia) şi un grup
(poporul lui Dumnezeu) versus un individ (satan) şi un grup (necredincioşii inspiraţi demonic). Acest dualism este
văzut în Cântarea Robului din Isaia. Robul e Israel (comparaţi 41-50), totuşi Mesia (comparaţi Is. 52:13-53:12).
D. Pavel discută stăpânirea lui Cristos în Col 1-2 ( de asemenea observaţi Ev. 1:2-3).
STUDIU AL EXPRESIILOR ŞI AL CUVINTELOR
167