Apocalipsa=Comentariu

2:3 2:16 3:6
2:15 3:14 4:6
2:16 5:18(2) 5:10
2:21 5:20 7:4
5:9 6:3 7:11(2)
7:5 8:3 7:12
9:5 8:9(2)
10:14 8:10
9:11 8:13
Acest tipar este tipic pentru profeţi. Dumnezeu va acţiona împotriva păcatului, dar El de asemenea oferă o zi a
răscumpărării şi a iertării celor ce îşi schimbă inimile şi acţiunile! Scopul lui Dumnezeu de răscumpărare şi restaurare va fi
îndeplinit! El va avea un popor ce Îi reflectă caracterul. Scopul creaţiei (comuniunea dintre Dumnezeu şi umanitate) va fi
finalizat!
„iar timpul ca morţii să fie judecaţi a sosit” Judecata de sfârşit a lui Dumnezeu este discutată în Mat. 25 şi Apo. 20.
Această afirmaţie confirmă interpretarea Apocalipsei formată din şapte acte (scene) unde vremea de sfârşit are loc după
fiecare unitate (în special clară în peceţi, trâmbiţe şi potire).
„slujitorii Tăi profeţii” Această afirmaţia exactă apare în 10:7. Ioan se identifică pe sine ca profet iar cartea sa ca o profeţie,
prin urmare, acest termen este folosit adesea în cartea Apocalipsa. Se poate spune de asemenea că acest termen i-a locul
titlului de „apostol” (comparaţi 10:7; 11:10,18; 16:6; 18:20,24; 22:6,9). Vezi Tematica Specială: Profeţia Nou Testamentară
la 16:6.
„sfinţi” Termenul „sfinţi” se referă la poziţia credincioşilor în Cristos, nu lipsa păcatului din viaţa lor. Poate de asemenea să
descrie asemănarea lor progresivă cu Cristos. Termenul a fost totdeauna PLURAL cu excepţie în Filip. 4:21. Totuşi, chiar şi
în acest context este corporativ. A fi un creştin înseamnă a fi parte dintr-o comunitate, o familie, un trup. Vezi Tematica
Specială: Sfinţi la 5:8. Această denumite cu siguranţă îi reprezintă pe poporul Nou Testamentar al lui Dumnezeu, biserica.
„mici şi mari” Pare a fi menţionate doar două grupuri în acest verset, profeţi şi sfinţi. Această expresie „mici şi mari” este
găsită în 19:5. A fost o expresie favorită în evanghelia lui Ioan (comparaţi 13:16; 19:5,18; 20:12; 19:5 este o aluzie la Ps.
115:13, ce îi include pe toţi dintr-un grup).
„să distrugi pe cei ce distrug pământul” Această caracterizare a umanităţii căzute reflectă Geneza 3 şi Rom. 8:18-22.
Oamenii nelegiuiţi permit lăcomia şi sinele să abuzeze, şi să desconsidere creaţia fizică a lui Dumnezeu.
Această afirmaţie ar putea fi interpretată ca umanitatea nelegiuită ce Îl forţează pe Dumnezeu să aducă judecata asupra
pământului (potopul, Gen. 6-9; plăgile din Egipt, Exod 7-12; blestemele legământului, Deut. 27-28; sau pământul distrus prin
foc, II Pet. 3:10). În Apocalipsa, peceţile distrug 1/4, trâmbiţele 1/3, iar potirele aduc o distrugere fizică totală a pământului.
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 11:19
19 Iar templul lui Dumnezeu care se află în cer a fost deschis; iar chivotul legământului Său a apărut în
templul Lui, şi au fost fulgere şi sunete şi tunete şi un cutremur şi o mare furtună cu grindină.
11:19 „templul lui Dumnezeu care se află în cer a fost deschis” Amintiţi-vă că această viziune a început cu o uşă deschisă
în cer (comparaţi 4:1; 15:5). Acum, însăşi sanctuarul interior al templului lui Dumnezeu poate fi văzut (comparaţi Ev. 8:5;
9:23-28).
164