Apocalipsa=Comentariu

TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 11:15-16
15 Apoi cel de-al şaptea înger a sunat; şi au fost voci puternice în cer, spunând, „Împărăţia lumii a devenit
împărăţia Domnului nostru şi al Cristosului Său; iar El va domni în vecii vecilor.” 16Iar cei douăzeci şi
patru de bătrâni, ce stau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu, au căzut pe feţe lor şi s-au închinat
înaintea lui Dumnezeu, spunând,
11:15 „Împărăţia lumii” Traducerile KJV şi NKJV au „împărăţiile acestei lumi.” PLURALUL nu este prezent în nici un
manuscris grecesc antic.
„a devenit” Această afirmaţie este un AORIST INDICATIV. Aceasta este o descriere a sfârşitului domniei guvernanţilor
umani căzuţi şi începutul domniei Dumnezeului nostru (comparaţi 12:10). Noua epocă a Duhului a venit pe deplin. Acest
lucru confirmă recapitularea teoriei că ce-a de-a doua venire are loc la sfârşitul celor trei cicluri ale judecăţilor: peceţile
(comparaţi 6:12-17), trâmbiţele (comparaţi 11:15-18), şi potirele (comparaţi 19). Apocalipsa nu este o ordine cronologică, ci
secvenţială, dar o prezentare dramatică în şapte cicluri, fiecare privind aceeaşi perioadă, dar peceţile, trâmbiţele, şi potirele în
intensităţi succesive şi grade ale judecăţii (1/4, 1/3, total).
„Domnul nostru şi Cristosul Său” Observaţi cât de apropiaţi sunt legaţi Tatăl şi Fiul (comparaţi Ps. 2). Observaţi, de
asemenea, că accentul din I Cor. 15:24-28 şi Ef. 5:5 s-a împlinit. Unii văd o aluzie la Zah. 14:9 ce este posibilă datorită
surselor favorite ale lui Ioan pentru imagistica apocaliptică, Daniel, Ezechiel, şi Zaharia.
„El va domni în vecii vecilor” Această afirmaţie se referă la domnia eternă a Dumnezeului nostru (comparaţi Exod 15:18;
Ps. 10:16; 29:10; Is. 9:6-7; Dan. 2:44; 4:34; 7:14,27; Zah. 14:9; Luca 1:33; I Tes. 4:17; Ii Pet. 1:11), nu o domnie milenară
(comparaţi Apo. 20) a lui Cristos. Aceasta este o împlinire reală a rugăciunii lui Isus din Mat. 6:10 ca voia lui Dumnezeu să
se facă pe pământ cum este în cer.
Împărăţia lui Dumnezeu reprezintă o temă majoră în evanghelii şi în Apocalipsa. Există fluiditate şi tensiune între
realităţile curente (post-milenar şi a-milenar) şi împlinirea ei viitoare (pre-milenarismul istoric şi dispensaţionalismul premilenar).
Această fluiditate este de asemenea între (milenarism) şi aspectul ei etern. Unii comentatori, şcoli, şi denominaţii
stau pe aspectul fluidităţii, dar ignoră şi sucesc celelalte pentru a li se potrivi presupoziţiilor şi sistemelor lor teologice. Este
atât de greu pentru persoanele occidentale să aprecieze literatura orientală, tensionată, fluidă, şi figurativă, în special genul ei
apocaliptic. Dumnezeul nostru şi Cristosul Său au domnit, domnesc şi vor domni; detaliile sunt nesemnificative!
Ar putea fi o domnie mesianică terestră pentru o anumită perioadă (comparaţi I Cor. 15:23-28); Israelul naţional s-ar
putea să aibă şi el o parte (comparaţi Rom. 11). Totuşi, figurile şi simbolurile Apocalipsei se adresează bisericii universale,
nu Israelului (comparaţi Dan. 2:34-35,44). Eu personal las deschisă posibilitatea Israelului ca având o parte în evenimentele
de sfârşit datorită promisiunii Vechi Testamentare ale lui Dumnezeu către descendenţii lui Avraam (comparaţi Is. 9:6-7; Zah.
12:10) bazat pe caracterul lui Dumnezeu (comparaţi Eze. 36:22-38).
11:16 „Douăzeci şi patru de bătrâni” Vezi Tematica Specială la 4:4.
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 11:17-18
17 ”Îţi dăm mulţumiri, O Doamne Dumnezeule, Atotputernic, care eşti şi care erai, deoarece Tu ai luat
puterea Ta cea mare şi ai început să domneştii. 18 ”Şi naţiunile s-au înfuriat, iar mânia Ta a venit, iar timpul
ca morţii să fie judecaţi a sosit, şi vremea pentru a-Ţi răsplăti slujitorii, profeţii şi sfinţii şi pe cei ce se tem
de numele Tău, mici şi mari, şi să distrugi pe cei ce distrug pământul.”
11:17-18 Această rugăciune este scrisă în formă poetică în traducerile NKJV, NRSV, şi TEV iar în proză în traducerile
NASB şi NJB. Această explozie de rugăciune şi laudă sunt adesea ce-a mai bună interpretare a viziunilor precedente
(împreună cu cântările şi interpretările angelice).
162