Apocalipsa=Comentariu

„patru zeci şi două de luni” Vezi Tematica Specială de jos.
TEMATICĂ SPECIALĂ: PATRUZECI ŞI DOUĂ DE LUNI
Numărul patruzeci şi două de luni este o caracteristică profetică a unei perioade de persecuţie. Călcarea în picioare a
curţii exterioare este un proverb cu privire la poporul lui Dumnezeu sub dominaţia necredincioşilor în diferite perioade ale
istoriei – Antiochus Epiphanes, romanul de d. Cr. 70, şi anticristul din vremurile de sfârşit.
Patruzeci şi două de luni, sau echivalentul numărului, este menţionat în câteva ori în Biblie. Originea pare a fi cartea lui
Daniel.
1. Daniel 7:25; 12:7 menţionează „o vreme, vremi, şi jumătate de vreme” dau 1277 de zile (presupunând că o
„vreme” egalează un an)
2. Daniel 8:14 menţionează 2300 de nopţi şi de dimineţi
3. Daniel 12:11 menţionează 1290 de zile
4. Daniel 12:12 menţionează 1335 de zile. O expresie similară se găseşte în Apo. 12:6 (1260 de zile) şi 13:5 (42 de
luni).
Când toate aceste evenimente sunt luate în consideraţie, varietatea lor pare să vorbească de natura simbolistică a
numerelor, în timp ce proximitatea lor faţă de patruzeci şi două de luni pare a arăta că este un simbol numeric pentru o
perioadă specială de persecuţie. Deoarece trei şi o jumătate reprezintă jumătate din şapte, pare a fi o referinţă la o perioadă
completă de persecuţie ce a fost scurtată (Mat. 24:22; Mar. 13:20; Lu. 21:24). Persecuţia este limitată în dragostea lui
Dumnezeu la fel cum e şi judecata Lui.
„oraşul sfânt” Această afirmaţie s-ar putea referi la Ierusalim (comparaţi Is. 52:1; Mat. 27:53). Totuşi, urmând interpretarea
templului din Apo. 3:12 ca referindu-se la credincioşii din NT, aceeaşi metodă trebuie urmată şi cu această afirmaţie. În
capitolele ce urmează ale Apocalipsei se referă la poporul lui Dumnezeu din VT (comparaţi 20:9; 21:2,10; 22:19).
Ioan extrage metafore din VT dar le aplică la poporul lui Dumnezeu din NT. Biserica este formată din credincioşi atât
evrei cât şi neevrei. Nu există nici un accent cu privire la evrei versus neamuri în Apocalipsa, ci în Cristos nu mai există
evreu şi neevreu (comparaţi I Cor. 12:13; Gal. 3:28; Col. 3:11).
11:3 „voi oferi autoritate celor doi martori ai Mei” Această afirmaţie pare să-L implice pe Dumnezeu Tatăl vorbind
deoarece despre Isus se face referire în v. 8 (cu toate că există o problemă a PRONUMELUI din manuscrisul grecesc, ce este
‏.(א omisă în P 47 şi
„doi martori” Au existat multe teorii cu privire la identitatea acestor doi predicatori puternici:
1. Aluzia (comparaţi v. 4) este din Zah. 4:3,11,14. Această se referă original la întoarcerea descendentului lui David,
Zorobalel, din captivitatea babiloneană (adică, poporul restaurat al lui Dumnezeu).
2. Cele două sfeşnice (comparaţi 1:20) s-ar putea să implice cele două biserici credincioase, Smirna, 2:8-11 şi
Filadelfia, 3:7-13.
3. Cei doi martori s-ar putea să implice mărturisirea în tribunal (comparaţi Num. 35:30; Deut. 17:6; 19:15).
4. Descrierea acestor doi martori îi implică pe Ilie (închide cerul din v. 6, comparaţi I Împ. 17:1; 18:1; Luca 4:25; Iacov
5:17 şi cheamă foc din cer, comparaţi I Împ. 18:24,38; II Împ. 1:10,12) şi Moise (transformă apa în sânge din v. 6,
comparaţi Exod 7:17-19). Ambele personaje Îi apar lui Isus pe muntele Transfigurării (comparaţi Mat. 17:4).
5. Cartea apocaliptică inter-testamentară a lui I Enoh 90:31 şi doi părinţi ai bisericii, Tertulian şi Hippolitus, afirmă că
aceştia doi erau două personaje din VT ce nu au murit morţi naturale, Enoh (comparaţi Gen. 5:21-24) şi Ilie
(comparaţi II Împ. 2:11).
157