Apocalipsa=Comentariu

APOCALIPSA 11
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 11:1-6
1 Apoi mi s-a dat o tijă de măsurat asemenea unui toiag; şi cineva a spus, „Ridică-te şi măsoară templul lui
Dumnezeu şi altarul, şi pe cei ce se închină în el. 2 ”Lasă afară curtea dinafara templului şi nu o măsura,
pentru că i-a fost dată naţiunilor; iar ele vor călca în picioare oraşul sfânt pentru patru zeci şi două de luni.
3 ”Şi voi oferi autoritate celor doi martori ai Mei, şi ei vor profeţi timp de o mie două sute şaizeci de zi,
îmbrăcaţi în pânze de sac.” 4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice ce stau înaintea Domnului pe
pământ. 5 Iar dacă cineva vrea să le facă rău, foc va ieşi din gura lor şi-i va devora pe duşmanii lor; aşa că
dacă cineva doreşte să le facă rău, trebuie să fie ucis în felul acesta. 6 Aceştia au puterea să închisă cerul ,
aşa încât ploaia să nu mai cadă în timpul zilelor când profeţesc; şi au puterea asupra apelor pentru a le
transforma în sânge, şi să lovească pământul cu fiecare plagă, ori de câte ori doresc.
11:1 „o tijă de măsurat asemenea unui toiag” În această secţiune Ioan priveşte cu îngerii îndeplinesc sarcini, dar în a
şaptea trâmbiţă Ioan va fi implicat şi el în acţiune.
Termenii „tijă de măsurat” (kalamos, utilizat cu acest sens doar aici) posibil să reflecte utilizarea Vechi Testamentară a
trestiilor de râu folosite ca instrumente de măsurare orizontală (vezi Tematica Specială: Neprihănire la 19:11). Ele măsurau
între 8 şi 12 paşi (comparaţi Eze. 40:5-42:20).
„Ridică-te şi măsoară” Măsurarea era un semn al (1) unei creşteri şi protecţii promise (comparaţi Ier. 32:38-40; Apo.
21:15). Această afirmaţie ar putea fi o aluzie la templul din zilele de sfârşit al lui Ezechiel (comparaţi 40-48) sau noul
Ierusalim al lui Zaharia (comparaţi 1:16; 2:1-13); sau (2) la judecată (comparaţi II Sam. 8:2; II Împ. 21:13; Is. 28:17; Plân.
2:8).Aici, ca sigilatul din capitolul 7, reprezintă un simbol al protecţiei lui Dumnezeu asupra credincioşilor. Dacă acest
interludiu este paralel cu capitolul 7 atunci acest templu reprezintă întreg poporul lui Dumnezeu (credincioşii evrei şi
credincioşii neevrei).
Acest adevăr ar fi o paralelă şi la capitolul 12.
„templul lui Dumnezeu şi altarul, şi pe cei ce se închină în el” Identitatea acestui templu depinde de presupoziţiile
fiecăruia de interpretare.
1. Dacă presupunem că imagistica lui Ioan este extrasă din Eze. 40-48, atunci acesta este templul din Ierusalim al
zilelor de sfârşit (comparaţi II Tes. 2:4)
2. Dacă, totuşi, presupunem că face aluzie la Zah. 2 atunci imagistica reprezintă oraşul lui Dumnezeu, noul Ierusalim.
3. Dacă presupunem că este templul ceresc (comparaţi 7:15; 11:19; 15:58; Ev. 9:23) atunci multitudinea din 7:9
(biserica, şi femeia din capitolul 12) ar fi focusul (comparaţi 21:15-16).
Este interesant de notat faptul că lui Ioan i se spune să măsoare poporul ce se închina acolo. Aceasta este o terminologie
neobişnuită. Această imagine implică mai mult decât doar clădirea. Această imagistică ce marchează poporul credinţei de
necredincioşii ce sunt pe cale de a experimenta mânia lui Dumnezeu. Prin urmare, este o paralelă la semnul lui Dumnezeu pe
frunţile credincioşilor (comparaţi 7.3-4).
11:2 „curtea dinafara templului” Acest concept al curţii de afară se referă din punct de vedere istoric la curtea neamurilor
din Templul lui Irod. Există câteva aluzii Vechi Testamentare la idea că Ierusalimul şi templul vor fi călcate în picioare de
către neamuri (comparaţi Ps. 79:1-7; Is. 63:18; Dan. 8:13; Zah. 12:3 în Septuginţa). Isus pare a face o aluzie directă la Dan.
8:13 în Luca 21:24.
„naţiunilor” Vezi notele de la 2:25 şi 10:11.
156