Apocalipsa=Comentariu

B. Termeni Biblici
1. ro`eh (BDB 909) = clarvăzător, I Sam. 9:9. Această referinţă arată tranziţia la termenul Nabi, care înseamnă
„profet” şi vine din rădăcina, „a chema.” Ro`eh vine din termenul ebraic general “ a vedea.” Această persoană
înţelegea căile şi planurile lui Dumnezeu şi era consultată pentru a verifica voia lui Dumnezeu într-o anumită
problemă.
2. hozeh (BDB 302) = clarvăzător, II Sam. 24:11. Este de fapt un sinonim a lui ro`eh. Provine dintr-un termen
ebraic rar „a vedea.” Forma participiului este folosită cel mai mult pentru a se referi la un profeţi.
3. nabi` (BDB 611) = profet, înrudit cu verbul Akkadian nabu = „a chema” şi Arabic naba`a = „a anunţa.” Acesta
este termenul cel mai comun din VT pentru a desemna un profet. Este folosit de peste 300 de ori. Etimologia
exactă este incertă, dar „a chema” pentru momentul de faţă este cea mai bună opţiune. Probabil cea mai bună
înţelegere provine de la descrierea lui YAHVE în ce priveşte relaţia lui Moise cu Faraonul prin Aaron
(comparaţi Exod 4:10-16; 7-1; Deut. 5:5). Un profet este cineva care vorbeşte de la Dumnezeu pentru poporul
Său. (comparaţi Amos 3:8; Ier. 1:7,17; Eze. 3:4).
4. Toţi cei trei termeni sunt folosiţi pentru funcţiile profeţiilor în I Cro. 29:29; Samuel - Ro`eh; Natan - Nabi`; şi
Gad – Hozeh.
5. Expresia ‘ish ha - ‘elohim, “om al lui Dumnezeu,” este o denumire în sens mai larg a unui vorbitor pentru
Dumnezeu. Este folosit de 76 de ori în VT în sensul de “profet.”
6. Cuvântul “profet” este de origine greacă. Provine din (1) pro = “înainte” sau “pentru”; (2) phemi = “a vorbi.”
II. DEFINIREA PROFEŢIEI
A. Termenul “profeţie” are un câmp semantic mai larg în ebraică decât în engleză. Evreii au marcat cărţile istorice ale
lui Iosua prin intermediul împăraţilor (exceptând Rut), care reprezentau “foştii profeţi.” Atât Avraam (Gen. 20:7; Ps.
105:5) cât şi Moise (Deut. 18:18) sunt desemnaţi ca profeţi (la fel şi Maria, Exod 15:20). Prin urmare, feriţi-vă de o
presupusă definiţie în engleză!
B. “Profetismul poate fi definit în mod legitim ca acea înţelegere a istoriei ce acceptă semnificaţia ei doar în termenii
unei preocupări divine, a unui scop divin, a unei participări divine.” (Interpreter’s Dictionary of the Bible, vol. 3, p.
896).
C. “Profetul nu este nici un filosof nici un teolog sistematic, ci un mijlocitor al legământului ce furnizează cuvântul lui
Dumnezeu poporului Său cu scopul de a modela viitorul lor prin reformarea prezentului lor” (“Prophets and
Prophecy,” Encyclopedia Judaica, vol. 13, p. 1152).
III. SCOPUL PROFEŢIEI
A. Profeţia reprezintă mijlocul lui Dumnezeu de a vorbi poporului Său, oferind călăuzire în cadrul lor actual şi speranţă
în ce priveşte controlul Său asupra vieţii lor şi asupra evenimentelor din lume. Acest mesaj a fost în esenţă
corporativ. Este menit să mustre, să încurajeze, să producă credinţă şi pocăinţă şi să informeze poporul despre
Dumnezeu şi planurile Lui. Deseori este folosit pentru a dezvălui clar un reprezentant ales de Dumnezeu (Deut.
13:1-3; 18:20-22). Aceasta, în cele din urmă, ar face referire la Mesia.
B. Adesea, profetul lua o dificultate istorică sau teologică din vremea lui şi o proiecta într-un cadru escatologic. Acest
punct de vedere al istoriei asupra sfârşitului (teologic) este unică pentru Israel şi pentru accepţiunea lui despre
alegerile divine şi promisiunile legământului.
152