Apocalipsa=Comentariu

„El şi-a plasat piciorul drept pe mare iar piciorul stâng pe pământ” Dimensiunea îngerului vorbeşte de un mesaj
universal. Rabinii (din Talmud) discută despre un înger numit Sandelfon, a cărei înălţime era asemenea unei distanţe de 500
de mile, fiind mai înalt ca orice alt înger (comparaţi Hagigah 13b).
10:3 „a strigat cu o voce tare, ca atunci când răcneşte un leu” Acest termen „răcnet” (mukaomai) este de obicei folosit
pentru vocea boilor (la un nivel mult mai scăzut). Totuşi, pare potrivit dar fiind că aceasta este o aluzie la pasajele Vechi
testamentare unde Dumnezeu vorbea ca un leu (comparaţi Ier. 25:30; Osea 11:10; Ioel 3:16; Amos 3:8).
„cele şapte tunete au rostit cu vocile lor” Identitatea acestor şapte tunete este disputată. Acestea ar putea fi:
1. aluzie la cele şapte „voci” ale lui Dumnezeu din Ps. 29:3-9
2. paralelă la cele şapte pecete şi cele şapte trâmbiţe, ce reprezentau ciclul judecăţii lui Dumnezeu asupra
necredincioşilor (comparaţi 8:5; 11:19; 16:18) pentru scopul răscumpărării
3. un sunet venind de la tronul lui Dumnezeu (comparaţi 4:5).
4. ar putea de asemenea că se lege de cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu (comparaţi 1:4; 4:5; 5:6 din Is. 11:22).
10:4 „Pecetluieşte” Există câteva locuri din Biblie unde cineva a primit o revelaţie de la Dumnezeu dar să nu o reveleze mai
departe. Doi dintre aceştia au fost (1) Daniel (comparaţi Dan. 8:26; 12:4,9) şi (2) Pavel (comparaţi II Cor. 12:4). Totuşi,
aceasta este o afirmaţie surprinzătoare. Lui Ioan i se zice să scrie ceea ce vede (comparaţi 1:11,19; 14:13; 19:9; 21:5). Lui
Ioan i se mai spune în 22:10 că aceste cuvinte ale profeţiei nu trebuie să fie pecetluite. Aici, trebuie să se fi referit la mesajul
în sine!
10:5 „şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer” Acesta este un gest pentru depunerea juruinţelor (comparaţi Gen. 14:22; Exod
6:8; Num. 14:30; Deut. 32:40; Eze. 20:15,28; Dan. 12:7).Forma acestui jurământ este foarte uimitoare în ce priveşte titlurile
pentru Dumnezeu.
10:6 „Cel ce trăieşte în veci de veci” Această caracterizare a lui Dumnezeu reaminteşte de cele mai comune două nume Vechi
Testamentare: YAHWE din VERBUL ebraic „a fi” (comparaţi Exod 3:14). „Eu sunt Cel ce sunt” a fost un nume de legământ
pentru divinitate, şi sublinia adevărul cu privire la Dumnezeu ca Salvator şi Răscumpărător (comparaţi Gen. 14:19; Exod
20:11; Nee. 9:6; Ps. 146:6).
Acest jurământ este o modalitate de a afirma veridicitatea mesajului îngerului.
„nu va mai fi nici o amânare” Această afirmaţie poate fi răspunsul la întrebarea martirilor din 6:10. Răspunsul este
literalmente „că timpul (chronos) nu va mai fi.” Acest concept de timp este foarte fluid în această carte pentru câteva motive.
1. Există două cuvinte greceşti diferite ce exprimă timpul:
a chronos, trecerea timpului (comparaţi 10:6)
b kairo, un timp, eveniment, sau anotimp special (comparaţi 1:3; 11:18; 12:12,14).
2. Există câteva dialecte utilizate:
a „lucrurile ce trebuie să aibă loc în curând” (comparaţi 1:1; 22:6)
b „vremea este aproape” (comparaţi 1:3; 3:11; 22:10)
c „Eu vin curând” (comparaţi 2:5,16; 22:7,12,20)
d „Voi veni ca un hoţ” (comparaţi 3:3; 16:15)
Toate acestea vorbesc de urgenţă (vezi Tematica Specială la 1:3). Totuşi, unele pasaje vorbesc de întârziere (comparaţi
6:11; 10:6; 14:13). Un alt sistem lingvistic este acela că ziua judecăţii şi a răsplătirii a sosit, „s-a îndeplinit” (comparaţi 16:17;
21:6) sau „vremea a sosit” (comparaţi 11:18; 20:12).
Această fluiditate a fost exploatată de diferitele sisteme de interpretare pentru a accentua un anumit aspect de timp
(primul secol, fiecare epocă, sau ultima generaţie). Solemnul jurământ al îngerului este acela că evenimentele sfârşitului
149