Apocalipsa=Comentariu

9:4 „Li s-a spus să nu rănească iarba de pe pământ, nici vreun copac verde, nici vreun alt copac” Aceste forţe
demonice sunt limitate în pedeapsa lor. Ele trebuie nu trebuie să distrugă nici o plantă şi trebuie să-i chinuiască, nu să-i ucidă,
pe necredincioşii (comparaţi v. 5; 7:4); credincioşii fiind protejaţi de Dumnezeu (cum a fost Israelul de plăgile Egiptului).
„sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor” Vezi nota întreagă la 7:2. Afirmaţia reprezintă o aluzie din Eze. 9:4.
9:5 „cinci lumi” Unii interpretează acest interval de timp ca durata de viaţă a unei lăcuste. Totuşi, este posibil o jumătate din
numărul zece, să fie o altă metafora a judecăţii limitate (comparaţi 6:6,8; 8:7-12).
„chinul unui scorpion” Înţepătura unui scorpion este o altă metaforă din VT (comparaţi II Cro. 10:11,14).
9:6 Acest verset este o paralelă directă la 6:15-16, ce ar putea fi dovada adiţională pentru recapitularea teoriei printre pecete,
trâmbiţe, şi potire. Acest verset poate fi o aluzie la judecata evreilor idolatri şi necredincioşi ai Ierusalimului din Ier. 8:2-3.
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 9:7:11
7 Înfăţişarea lăcustelor era ca a cailor pregătiţi pentru luptă; iar pe capete lor păreau să fie nişte coroane ca
de aur, iar feţele erau ca feţele unor omeni. 8 Aveau păr ca părul femeii, iar dinţii lor arătau ca dinţii unor
lei. 9 Aveau platoşe ca platoşele de fier; iar sunetul aripilor lor era ca sunetul trăsurilor multor cai alergând
spre luptă. 10 Aveau cozi ca de scorpion, şi înţepau; iar în cozile lor stătea puterea lor de a răni oamenii
pentru cinci luni. 11 Au un rege peste ele, pe îngerul abisului; numele lui în ebraică este Abaddon, iar în
greceşte are numele de Apollyon.
9:7-9 „înfăţişarea lăcustelor„ Descrierea fizică ale acestor lăcuste este foarte asemănătoare cu cea din Ioel 2:4-9 şi
asemenea unui proverb arab faimos ce spune, „lăcustele au capete ca de cal, piept ca de leu, picioare ca de cămilă, un trup ca
de şapte, şi antene ca părul unei fecioare.”
Aceasta este evident o aluzie la cartea Ioel în descrierile ei asupra:
1. dinţilor de leu (comparaţi v. 8; Ioel 1:6)
2. numărul vast de trăsuri şi de cai alergând la luptă (comparaţi v. 9 şi Ioel 2:5)
9.8 Unii văd acest verset ca referindu-se la hoardele parţilor, cavaleria cu părul lung. Aceştia au fost cunoscuţi pentru
abilităţile lor de arcaşi de munte. Romanii se temeau de aceşti invadatori barbari.
9:11 „Au un rege peste ele” Proberbe 30:27 spune că lăcustele nu au un rege, dar aceasta este o aluzie la un roi de demoni,
nu la un roi de lăcuste fizice.
„îngerul abisului” Termenul „abis” se referă la un tărâm al celor morţi (comparaţi 9:1,2,11; 11:7; 17:8; 20:11,3; şi Rom.
10:7). Vezi nota întreagă la 9:1.
„numele lui în ebraică este Abaddon, iar în greceşte are numele de Apollyon” Termenul ebraic (Aramaic) înseamnă
„distrugere” iar termenul grecesc înseamnă „distrugător.” Termenul ebraic a fost identificat cu Sheol, tărâmul celor morţi
(comparaţi Iov 26:6; 29:22; 31:12; Ps. 88:11; Pro. 15:11; 27:20).
Robert B. Girdlestone are un comentariu interesant pe acest termen în cartea sa Synonyms of the Old Testament: „Acest
cuvânt este redat prin „pierzare” cam în o sută de pasaje. Când este folosit cu privire la persoane în general semnifică moarte,
când este folosit cu privire la tărâmuri implică abandonare” (p. 273).
În Iov 28:22 este personificat alături de moarte. Această personificare este caracteristică sulurilor de la Marea Moartă şi
literaturii apocaliptice inter-testamentare evreieşti. Acest lucru este oarecum neobişnuit deoarece îngerul morţii în VT este un
slujitor al lui YAHWE (comparaţi Exod 12:23; Iov 15:21) sau chiar o personificare a lui YAHWE (comparaţi Exod
123:13,29). Dar aici îngerul pare a fi conducătorul hoardelor demonice încarcerate. Aceasta poate fii un alt mod de a arăta
controlul lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.
142