Apocalipsa=Comentariu

PRIVIRI CONTEXTUALE ASUPRA 8:1-9:21
A. În timp ce cele şapte trâmbiţe continuă din a şaptea pecete, întrebarea este, „care e relaţia dintre trâmbiţe, pecete, şi
potire?” Există o recapitulare parţială, dacă nu completă în trâmbiţe. Ele acoperă aceeaşi perioadă de timp. Ele sunt
construite pe acelaşi tipar şi continuă din fiecare. O teorie a recapitulării parţiale pare să fi fost avansată în al treilea
secol de Victorinus din Pettau (vezi The Ante-Nicene Fathers, vol. 7, pp. 344-360). El doar menţionează o relaţie
paralelă dintre trâmbiţe şi potire. Când cineva le compară pe toate trei, ele par a fi metafore ale distrugeri apocaliptice,
progresive ale aceleaşi perioade escatologice. Este posibil ca în timp ce pecetea a şasea (comparaţi 6:12-17) aduce
sfârşitul, cele şapte trâmbiţe (comparaţi 11:15-19) şi cele şapte potire (comparaţi 16:17-21) să descrie evenimentele
sfârşitului.
B. De unde îşi trage Ioan imaginile sale pentru aceste viziuni apocaliptice? Există câteva teorii:
1. Există aluzii la câteva pasaje Vechi Testamentare, particular din capitolele 8 şi 9, până la plăgile din Egipt şi la
invazia de lăcuste din Ioel 2. Ca întotdeauna în Apocalipsa, imagistica din Daniel, Ezechiel şi Zaharia formează
baza fundalului.
2. Scrierile apocaliptice inter-testamentare evreieşti, cum ar fi I Enoh. I Enoh a fost extrem de cunoscută în primul
secol ebraic, la fel ca şi în biserică şi s-a făcut aluzie la el de către autorii Noului Testament (comparaţi II Pet. 2
şi Iuda).
3. Cadrul istoric al primului secol, particular închinarea la împăratul roman şi persecuţia locală
Opţiunea pe care o alegem ca sursa majoră a imagisticii va determina cum interpretăm aceste două capitole. Dacă
vedem aceste capitole împotriva fundalului Imperiului Roman, le vom potrivi în istoria romană (preteristă). Dacă le vedem
împotriva limbajului apocaliptic evreiesc, vom fi mult mai înclinaţi să le interpretăm ca simbolice (idealist). Dace le vedem
împotriva profeţiilor Vechi Testamentare, le vom proiecta într-un cadru ebraic al vremurilor de sfârşit (futurist).
C. Aceste două capitole descriu o intensificare treptată a judecăţi împotriva necredincioşilor. Totuşi, trebuie accentuat
faptul că Dumnezeu aduce judecata asupra lor cu scopul răscumpărării lor (comparaţi 9:20:21; 14:7; 16:9,11). Prin
urmare, ele funcţionează ca blestemele legământului din Deut. 27-29.
D. Ca şi în capitolele precedente, simbolistica este atât de vagă încât ceea ce uni comentatori îi atribuie lui Cristos, alţii îi
atribuie lui Satan. Cu o astfel de fluiditate a simbolurilor, dogmatismul este total inadecvat. Interpreţii trebuie să rezume
viziunea completă într-un adevăr central. Acest adevăr central ar trebui să ghideze interpretarea detaliilor iar problema
teologică centrală să rămână pentru a fi subliniată!
STUDIU AL EXPRESIILOR ŞI AL CUVINTELOR
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 8:1-2
1 Când a rupt Mielul a şaptea pecete, a fost tăcere în cer cam o jumătate de oră. 2 Şi am văzut cei şapte îngeri
ce stau înaintea lui Dumnezeu. Şi şapte trâmbiţe le-au fost date.
8:1 „Când a rupt Mielul a şaptea pecete” Isus este cel ce deschide cele şapte peceţi, dar din acest moment înainte îngerii
vor fi implicaţi în anunţarea celor şapte trâmbiţe iar mai târziu cele şapte potire.
„a fost tăcere în cer cam o jumătate de oră” Au existat câteva teorii cu privire la această tăcere. Rabinii o leagă de perioada de
tăcere pentru a lăsa rugăciunile sfinţilor să fie auzite.
1. unii o leagă de cartea II Esdra 7:29-31, unde tăcerea este începutul Noii Ere.
136