Apocalipsa=Comentariu

TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 7:13-17
13 Apoi unul din bătrâni a răspuns,spunându-mi, „Aceştia îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt, şi de unde vin?
14 I-am răspuns, „Domnul meu, tu ştii.” Apoi el mi-a zis, „Aceştia sunt cei ce au venit din marele necaz, şi şiau
spălat veşmintele şi le-au făcut albe în sângele Mielului. 15 Pentru acest motiv, stau înainte tronului lui
Dumnezeu; şi Îl slujesc zi şi noapte în templul Său; iar Cel ce şade pe tron Îşi va întinde cortul peste ei. 16 Ei
nu vor mai flămânzii niciodată, nici nu vor mai înseta vreodată; nici nu va mai bate soarele peste ei, sau
vreo altă căldură; 17 pentru că Mielul din centrul tronului va fi păstorul lor, şi îi va călăuzi la izvoarele
apelor vieţii; iar Dumnezeu le va şterge orice lacrimă din ochii lor.”
7:14 „I-am răspuns, „Domnul meu, tu ştii” Acesta este un răspuns uman tipic la mesajele angelice (comparaţi Zah. 4:5,13;
Dan. 10:16), ce întăreşte identificarea bătrânilor cu grupul cu fiinţe angelice. Literatura apocaliptică este caracterizată de
mijlocire şi interpretare angelică. Aceste interpretări devin cruciale (supă cum este şi cântările corului) în definirea şi
înţelegerea limbajului simbolic.
„Aceştia sunt cei ce au venit din marele necaz” Această este un PARTICIPIU PREZENT şi o aluzie la bisericile
persecutate din vremea lui Ioan (comparaţi 1:9; 2:9,10,22). Totuşi, este evident că aluzia istorică din Apocalipsa se adresează
sfinţilor persecutaţi din fiecare epocă şi de asemenea subliniază intensificarea persecuţiilor din vremurile de sfârşit (comparaţi
Dan. 12:1). Aceasta este legată de
1. persecutarea copiilor lui Dumnezeu (comparaţi Mat. 24:21-22; Mar. 13:19; II Tes. 2:3ff; Apo. 2:10; Dan. 12:1)
2. venirea mâniei lui Dumnezeu asupra necredincioşilor (comparaţi II Tes. 1:6-9; Apo. 3:10; 6:17; 8:2ff; 16:1ff)
Aceste probleme, până la o anumită măsură, au fost asociate cu fiecare epocă. Creştinii au suferit deseori datorită
numelui lui Isus (comparaţi Ioan 16:33; Fapte 14:22; Rom. 5:3; I Pet. 4:12-16). Ambele evenimente sunt adesea numite
durerile naşterii ale noii epoci de neprihănire (comparaţi Mat. 13:8 şi cartea apocaliptică II Baruh, capitolele 25-30).
Termenul grecesc thlipsis (necaz) în Apocalipsa este totdeauna folosit cu privire la suferinţele credincioşilor persecutaţi
datorită mâinilor celor necredincioşi (comparaţi 1:9; 2:9,10,22; 7:14). Termenul grecesc thumos (comparaţi 12:12;
14:8,10,19; 15:1,7; 16:1; 18:3; 19:15) şi org‘ (comparaţi 6:16,17; 11:18; 14:10; 16:19; 19:15) sunt totdeauna folosite cu
privire la mânia Tatălui sau Fiului asupra necredincioşilor rebeli şi încăpăţânaţi.
Ca o parte teologică, dacă cartea ar fi fost scrisă să îi încurajeze pe credincioşii care treceau prin persecuţii, de ce unii
interpreţi insistă asupra unei răpiri secrete pentru a scuti unele generaţii viitoare de persecuţie?Persecuţia a fost moştenirea
multor lideri ai bisericilor, şi a fiecărei generaţii de credincioşi. De ce ar fi un grup din viitor scutit de persecuţie?
„şi-au spălat veşmintele şi le-au făcut albe în sângele Mielului.” Această afirmaţie se aparent se referă la martirii ce au
murit datorită credinţei lor în Cristos în timpul Marelui Necaz. Ce o metaforă izbitoare a răscumpărării (comparaţi 22:14)!
Această idee a spălării prin intermediul morţii sacrificiale a lui Cristos poate fi văzută în Rom. 3:25; 5:9; II Cor. 5:21; Ef. 1:7;
Col. 1:20; Ev. 9:14; I Pet. 1:19; şi I Ioan 1:7. Adevărul crucii este adesea referit în Apocalipsa (comparaţi 1:5; 5:12; 7:14;
12:11; 13:8; 14:4; 15:3; 19:7; 21:9;23; 22:3).
Observaţi combinaţia proviziei lui Cristos şi nevoia umanităţii de a răspunde la invitaţia lui Dumnezeu. Aspectul de
legământ în ambele Testamente afirmă iniţiativa şi provizia lui Dumnezeu, dar suveranitatea Lui a ales de asemenea ca
umanitatea căzută să răspundă (comparaţi Ioan 1:12; Mar. 1:15; Fapte 3:16,19; 20:21; Rom. 10:9-13).
7:15-16 O vreme viitoare de fericire şi de pace cerească este descrisă în termenii Vechiului Testament. Aceasta este o aluzie
la perioada de rătăcire prin pustiu şi la Tabernacol (comparaţi Exod 40:34-38; Num. 9:15-23). Reprezintă o aluzie adiţională
la norul de glorie Shekinah, ce simbolizează prezenţa lui Dumnezeu împreună cu poporul Său (comparaţi Is. 49:10; Mat. 5:6;
Ioan 4:14; 6:35; 7:37). Această perioadă a istoriei lui Israel a fost în realitate o perioadă de judecată. Totuşi, YAHWE nu a
133