Apocalipsa=Comentariu

patru cai). UBS4 oferă acestei forme mai scurte o notă de „B” (aproape incert). În context această poruncă (IMPERATIV LA
PREZENT) nu se referă la Ioan sau la biserică, ci la cei patru călăreţi (comparaţi 6:3,5,7).
„M-am uitat, şi iată, un cal alb” Acest context este o aluzie la Zah. 1:8 (cei patru cai) şi 6:1-8 (cele patru trăsuri). Au existat
multe discuţii despre identitatea acestor călăreţi. Interpretările se întind de la Isus (Irineu) până la anticrist. Cu o astfel de
confuzie, dogmatismul este impropriu. Unii cred că se referă la Cristos datorită asemănării descrierii găsite în 19:11-21, dar
singura asemănare pare a fi culoarea calului. Alţii văd această afirmaţie ca o referinţă la răspândirea evangheliei. Acest lucru
datorită faptului că ei văd aceste capitole ca fiind în paralelă cu discursul de pe Muntele Măslinilor din Mat. 24; Mar. 13, şi
Lu. 21. Prin urmare, este acceptat ca fiind o referinţă la Mat. 24:14 şi Mar. 13:10.
Chiar s-a propus, bazat pe Eze. 39, ca această afirmaţie să se fi referit la împăratul Gog îndrumându-şi trupele împotriva
poporului lui Dumnezeu. Acest lucru ar trebui să simbolizeze vremurile de sfârşit ale anticristului (comparaţi II Tes. 2). Pare
extrem de neobişnuit ca un înger să-I comande lui Isus să vină. Deşi Isus poartă o coroană în capitolul 6 şi 19, cuvintele
greceşti pentru a descrie aceste coroane sunt diferite. Acolo, Isus este chemat „credincios şi adevărat,” dar nu şi aici. Victoria
călăreţului nu este descrisă deloc. Călăreţul este descris ca având un arc în capitolul 6, dar în capitolul 19, Cristos are o sabie
cu două tăişuri în gura Lui, aşadar, similaritatea este eclipsată de diferenţe încă de departe. Această imagine ar putea fi una
din plăgile din VT. Aceste plăgi, ce sunt o aluzie la Lev. 26 şi Eze. 14:21, sunt rostite în v. 8. Albul nu a fost doar culoarea
simbolistică a neprihănirii, ci şi simbolul roman al victoriei romane. Generalii romani victorioşi în bătălie mergeau pe
străzile Romei într-un car de război tras de patru cai albi.
„iar cel ce şedea pe el avea în mână un arc” Arcul era arma de preferinţă a unui arcaş de temut călare din hoardele parţilor
(ce călăreau pe cai albi). Arcul este adesea folosit în VT pentru a-L descrie pe YAHWE ca Războinic (Ps. 45:4-5; Is. 41:2;
49:2-3; Hab. 3:9; Zah. 9:13 şi probabil Gen. 9:13). Există de asemenea exemple ale lui YAHWE judecând alte naţiuni prin
metafora în care Dumnezeu le rupe arcurile (Ps. 46:9; Ier. 51:56 şi Osea 1:5).
„i s-a dat o coroană” Această este o coroană „stephanos,” însemnând coroana victoriosului, în timp ce coroana lui Cristos
menţionată în 19:11 este o „diadema,” o coroană regală.
„a ieşit cucerind şi biruind” Simbolul din v. 1 sunt pentru război şi cucerire. Deoarece primul şi al doilea călăreţ sunt
descrişi cu scopuri similare, unii îl văd pe primul ca pe un războinic al cuceririi şi pe al doilea ca un război civil. Acestea sunt
speculaţii, dar ambii cai sunt oarecum paraleli.
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 6:3-4
3 Când a rupt al doua pecete, am auzit a doua creatură vie spunând, „Vino.” 4 Şi un altul, un cal roşu, a ieşit;
iar celui ce şedea pe el, i s-a permis să i-a pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se omoare unul pe
altul; şi o sabie mare i s-a mai oferit.
6:4 „un altul, un cal roşu” Această afirmaţie este o aluzie la o un fel de măcel militar.
„o sabie mare i s-a mai oferit” Aceasta era sabia romană mică numită „machaira.” Era purtată pe centura soldaţilor romani
şi era utilizată pentru pedeapsa capitală a cetăţenilor romani (comparaţi Rom. 13:4). Expresia „oamenii să se omoare unul pe
altul” este interesantă deoarece în VT acesta era unul din mijloacele prin care YAHWE obişnuia să distrugă popoarele
inamice (comparaţi Jud. 7:22; I Sam. 14:20; II Cro. 20:22).
123