Apocalipsa=Comentariu

5:10 „i-ai făcut o împărăţie de preoţi” Această afirmaţie este o aluzie la Exod 19:6 şi Is. 61:6. Terminologia este folosită
acum pentru biserică, marea trimitere a poporului lui Dumnezeu (comparaţi Apo. 1:6; 20:6; I Pet. 2:5,9). Vezi nota de la 1:6.
„ei vor domni pe pământ” Unii traducători văd această afirmaţie într-un sens viitor iar alţii o văd într-o realitate prezentă.
Există o variantă de manuscris grecesc între TIMUL VIITOR în MSS SIMBO, P şi TIMPUL PREZENT în MS A
(Alexandrinus). Dacă este într-un sens PREZENT atunci este similar cu Rom. 5:17 şi Ef. 2:6. Dacă e în VIITOR posibil să se
ocupe de domnia poporului lui Dumnezeu împreună cu Cristos (comparaţi Mat. 19:28; Lu. 22:30; I Cor. 4:8; II Tim. 2:12;
Apo. 3:21; 5:10). Chiar şi această domnie viitoare este văzută în două feluri.
1. în Apo. 20:4 şi 6 pare să se refer la o domnie de o mie de ani
2. în Apo. 22:5 pare să se refere la o domnie eternă (comparaţi Ps. 145:13; Is. 9.7; Dan. 2:44; 7:14,18,27)
3. Posibil ca mileniul să fie un simbol al eternităţii
Traducerea UBS 4 oferă timpului viitor o notă „A” (certitudine).
TEMATICĂ SPECIALĂ: DOMNIND ÎN ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU
Conceptul de a domnii împreună cu Cristos este parte a unei categorii teologice imense numită „Împărăţia lui
Dumnezeu.” Această concepţie este adusă din conceptul Vechiului Testament a lui Dumnezeu ca adevăratul împărat al
Israelului (comparaţi I Sam. 8:7). El simbolizează simbolic (I Sam. 8:7; 10:17-19) printr-un descendent al tribului lui Iuda
(comparaţi Gen. 49:10) şi din familia lui Iese (comparaţi II Sam 7).
Isus este împlinirea promisă al profeţiei Vechiului Testament cu privire la Mesia. El a inaugurat Împărăţia lui
Dumnezeu prin incarnarea Sa în Betleem. Împărăţia lui Dumnezeu a devenit stâlpul central al predicării lui Isus. Împărăţia a
venit deplin în El (comparaţi Mat 10:7; 11:12; 12:28; Mar. 1:15; Lu. 10:9,11; 11:20; 16:16; 17:20-21).
Totuşi, împărăţia este de asemenea viitoare (escatologică). A fost prezentă dar nu desăvârşită (comparaţi Mat. 6:110;
8:11; 16:28; 22:1-14; 26:29; Lu. 9:27; 11:2; 13:29; 14:10-24; 22:16,18). Isus a venit pentru prima dată ca un slujitor care
suferă (comparaţi Is. 52:13-54:12); ca smerit (comparaţi Zah. 9:9) dar El se va întoarce ca Împăratul Împăraţilor (comparaţi
Mat. 2:2; 21:5; 27:11-14). Conceptul de „domnie” este cu siguranţă parte din această „împărăţie” teologică. Dumnezeu a dat
împărăţia urmaşilor lui Isus (vezi Lu. 12:32).
Conceptul de domnie împreună cu Cristos are câteva aspecte şi întrebări.
1. se referă la„domnie” pasajele ce susţin că Dumnezeu a oferit credincioşilor „împărăţia” prin Cristos (comparaţi
Mat. 5:3,10; Lu. 12:32)?
2. se referă cuvintele lui Isus către ucenicii originali ai contextului primului secol evreiesc la toţi credincioşii
(comparaţi Mat. 19:28; Lu. 22:28-30)?
3. Accentele lui Pavel pe domnia în această viaţă contrastează sau completează textele de sus (comparaţi Rom.
5:17; I Cor. 4:8)?
4. Cum se relaţionează suferinţa cu domnia (comparaţi Rom. 8:17; II Tim. 2:11-12; II Tim. 2:11-12; I Pet. 4:13;
Apo. 1:9)?
5. Tema repetată din Apocalipsa împarte domnia glorioasă a lui Cristos, dar este asta domnie una
a. pământească, 5:10
b. milenară, 20:5,6
c. eternă, 2:26; 3:21; 22:5 şi Dan. 7:14,18,27
118