Apocalipsa=Comentariu

Revelaţia progresivă a Noului Testament face să fie clar că Isus era agentul Tatălui în creaţie (comparaţi Ioan 1:3; I Cor. 8:6;
Col. 1:16 şi Ev. 1:2).
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 5:1-5
1 Am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron o carte scrisă în interior şi pe spate, pecetluită cu şapte
peceţi. 2 Şi am văzut un înger puternic proclamând cu voce tare, „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i
rupă peceţile?” 3 Şi nimeni în cer sau pe pământ sau sub pământ nu a fost capabil să deschidă cartea şi să se
uite în ea. 4 Atunci am început să plâng cu amar deoarece nu era nimeni găsit vrednic să deschidă cartea şi
să se uite în ea; 5 iar unul din bătrâni mi-a spus, „Opreşte-te din plâns; iată, Leul care este din tribul lui
Iuda, rădăcina lui David, a biruit să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.”
„Am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron” O traducere mai bună a acestei afirmaţii ar fi „pe mâna dreaptă a
Celui” (Peshitta tradusă în Engleză de Lamsa şi de Amplified Bible). Ideea nu este că Dumnezeu ţine strâns cartea, ci
Dumnezeu ţine la vedere cartea pentru ca să fie luată şi deschidă.
Expresia „mâna dreaptă a Celui” este un antropomorfism biblic pentru a descrie puterea şi autoritatea lui Dumnezeu
(vezi Tematica Specială la 2:1). Dumnezeu nu are un trup fizic, El este o fiinţă spirituală (comparaţi Ioan 4:24), necreat şi
etern.
„carte” Termenul grecesc este „biblion” ce mai târziu a ajuns să se refere la un codex (carte). Majoritatea comentatorilor
sunt de acord că scrierile în formă de carte nu au apărut decât în al doilea secol, aşa că ceea ce avem aici a fost un papirus sau
un sul de pergament (NKJV, NRSV, TEV şi NJB).
1. Există câteva teorii cu privire la însemnătatea acestei cărţi.
2. Cartea problemelor găsită în Eze. 2:8-10; şi Apo. 10:8-11
3. cartea pe care oamenii nu doresc să o citească deoarece Dumnezeu i-a orbit spiritual (comparaţi Is. 29:11; Rom. 118-
10,25)
4. evenimentele vremurilor de sfârşit (comparaţi Dan. 8:26
5. un testament roman sau o ultimă dorinţă, ce în mod tradiţional era sigilat cu şapte peceţi
6. cartea vieţii (comparaţi Dan. 7:10; 12:1), menţionată atât de des în cartea Apocalipsa (comparaţi 3:5; 17:8; 20:12,15)
7. Vechiul Testament (comparaţi Col. 2:14; Ef. 2:15)
8. Tablele cereşti din I Enoh 81:1,2.
În opinia mea aspectele #1, #2, sau #3 par a fi cele mai plauzibile; sulul este o carte a destinului umanităţii şi a
culminării istoriei lui Dumnezeu.
„scrisă în interior şi pe spate” Era foarte neobişnuit în lumea antică datorită dificultăţii scrierii pe partea din spate a
papirusului, cu toate că acest lucru este menţionat în Eze. 2:8-10 şi Zah. 5:3. Simbolizează controlul complet şi întreg asupra
istoriei şi destinului uman.
Ambele PARTICIPII (scrisă şi pecetluită) ce descriu sulul sunt la PERFECT PASIV. Primul cuvânt este o formă
gramaticală specială folosită pentru a descrie Scriptura ca fiind insuflată (adică, Ioan 6:45; 8:17; 10:34; 10:34, etc). Al doilea
cuvânt este un mod de a exprima că sulul era protejat, păstrat şi rezervat de Dumnezeu.
„pecetluit cu şapte pecete” Cele şapte peceţi au două origini posibile.
1. Şapte era numărul perfecţiunii din Gen 1, prin urmare, a fost pecetluită în mod perfect
2. Dorinţele romane erau pecetluite cu şapte peceţi.
Peceţile erau mici pete de ceară conţinând inscripţia proprietarului, plasate unde urma cartea sau sulul să fie deschis
(vezi Tematica Specială la 7:2). În 6:1-8:1 ruperea acestor peceţi aduce dureri pe pământ, dar conţinutul sulului nu este
112