Apocalipsa=Comentariu

C. Cartea Apocalipsa nu are în primul rând de-a face cu întrebările când şi cum ale revenirii lui Cristos, ci cu suveranitatea
lui Dumnezeu în istoria umană. Aceste două capitole sunt esenţiale în înţelegerea restului cărţii şi a scopului ei!
D. Este evident din aceste două capitole că Ioan folosea un limbaj apocaliptic pentru a descrie adevăruri spirituale. Ioan a
folosit imagistica din pasajele Vechi Testamentare apocaliptice, particular Ezechiel, cap. 1 şi 10; de asemenea 2:9,10;
Daniel 4; 7:13-14 şi de asemenea nenumărate referinţe la scrierile apocaliptice inter-testamentare, cum ar fi I Enoh.
Dacă aceste lucruri sunt adevărate atunci este impropriu să forţăm textul Apocalipsei într-un tipar de interpretare
literală, total istorică, mai ales când forţăm evenimentele actuale, cultura noastră, cadrul geografic în detaliile cărţii
apocaliptice antice. Aceste lucruri nu implică în nici un fel că Apocalipsa nu este adevărată. Nu a fost menită să fie
interpretată ca o naraţiune istorică; un model hermeneutic mai bun ar fi parabolele lui Isus (vezi Fee şi Stuart, How To
Read The Bible For All Its Worth, p. 256)!
STUDIU AL EXPRESIILOR ŞI AL CUVINTELOR
TEXTUL NASB (ÎMBUNĂTĂŢIT) 4:1-11
1 După aceste lucruri m-am uitat, şi iată, o uşă stătea deschisă în cer, iar prima voce care am auzit-o, ca
sunetul unei trâmbiţe ce vorbea cu mine, a spus, „Vino aici sus, şi îţi voi arăta ceea ce trebuie să aibă loc
după aceste lucruri.” 2 Imediat am fost în Duhul; şi iată, un tron era în picioare în cer, şi Cineva şedea pe
tron. 3 Iar Cel ce şedea era ca piatra de iaspis şi ca sardiul la înfăţişare; şi era un curcubeu în jurul tronului,
ca un emerald la aspect. 4 În jurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri; iar pe tronuri am văzut
şezând douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe, şi purtând coroane de aur pe cap. 5 Din tron
ieşeau fulgere, sunete şi tunete. Şi mai erau şapte sfeşnice de foc ce ardeau înaintea tronului, ce reprezintă
cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu; 6 iar înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă. Ca şi cristalul; iar
în centru şi în jurul tronului, patru creaturi vii pline de ochi în faţă şi în spate. 7 Prima creatură era ca un
leu, iar a doua creatură ca un viţel, iar a treia creatură avea faţa unui om, iar a patra creatură arăta ca un
vultur zburător. 8 Şi cele patru creaturi vii, aveau câte şase aripi fiecare, pline de ochi în jur şi în interior; şi
zi şi noapte nu începeau să zică, „SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT ESTE DOMNUL DUMNEZEUL,
ATOTPUTERNIC, CARE ERA, CARE ESTE ŞI CARE VINE.” 9 Iar când creaturile vii aduceau glorie şi
onoare şi mulţumiri Celui ce şade pe tron, Celui ce trăieşte în veci de veci, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni
cădeau înaintea Celui ce şade pe tron, şi se închinau Celui ce trăieşte veşnic, şi îşi aruncau coroanele
înaintea tronului, spunând, 11 ”Vrednic eşti Tu, Domnul şi Dumnezeul nostru, să primeşti gloria şi onoarea
şi puterea; pentru că Tu ai creat toate lucrurile, şi datorită Ţie vor exista, şi au fost create.”
4:1
NASB, NKJV „după aceste lucruri m-am uitat”
NRSV „după acesta M-am uitat”
TEV „în acest moment am avut o altă viziune şi am văzut”
NJB „apoi, în viziunea mea, am văzut”
Această formulă gramaticală, cu câteva schimbări, este găsită de asemenea în 7:1,9; 15:5; 18:1 şi posibil 19:1. Acestea
sunt o serie de viziuni. Majoritatea viziunilor profetice din VT au fost condiţionate prin legământ, subliniind condiţia
105