Revista URBBUS nr. 5

a cincea apariție | publicație independentă | www.157studio.eu
urbbus
business-ul din urbea ta

Libertate de
expresie
Fără îndoială, trăim vremuri de libertate. Suntem liberi să
facem, să spunem și să fim responsabili. Unii se simt chiar
prea liberi, le-ar plăcea să fie puțin ghidați, constrânși, prea
multă libertate îi buimăcește, aproape că îi lasă să rătăcească.
Alții știu să exploateze libertatea, poate chiar și a altora,
pentru a-și crea un spațiu confortabil.
Libertatea de expresie este un bun fantastic, însă de foarte
mulți este folosit extrem de prost. Cele mai întâlnite invocări
ale libertății sunt în momentul în care omul liber creează
un scandal sau în momentul în care celălalt cere o explicație
pentru afirmația emisă.
Nu știu dacă libertatea are derapaje, în sensul că ea atinge
și domenii pe care nu le-am anticipat, poate, însă e evident
că derapajele apar din cauza indivizilor care au suficiente
lacune în a gestiona mult invocata libertate. Libertatea și
exprimarea ei sunt strâns condiționate de cel care uzează
de ea, ajungând câteodată în situația ridicolă de a fi hulită,
din cauza proastei asocieri cu utilizatorul ei, că beneficiar nu
i-am putea spune.
A spune orice, oriunde, oricând și despre oricine nu este
libertate, este expresia captivității individului. A nu spune
nimic niciodată este expresia clară a nepăsării și poate că asta
e cea mai dureroasă stare în care putem ajunge, liberi fiind să
nu ne pese, să nu mai spunem nimic.
ne poți contacta la:
office@157studio.eu sau 0772 091 543

Încrederea
,
si curajul:
ingredientele
succesului
Cu Eliza Hosu. A început să facă accesorii din piele în
2013, într-un mic apartament închiriat. În Londra
a lucrat pentru designeri ca Susannah Hunter,
Christopher Raeburn și Romina Karamanea. În 2013 a
lansat prima linie de accesorii sub denumirea Jolizette.
Care este cea mai frumoasă lecție pe
care ați învățat-o de când sunteți în
afaceri?
Am învăţat că e foarte important să am încredere în
mine şi mai mult curaj. Am învăţat să îmi dau şansa
de a face ceea ce îmi place şi de a-mi petrece timpul
învăţând această meserie.
Care este visul pe care vreți să îl
îndepliniţi?
Dorinţa, de fapt, dorinţele mele cele mai mari sunt
să-mi vând produsele în străinătate, online, şi să
am cel puţin un magazin în Europa; nu oriunde,
ci în Londra.
Cine v-a dat imboldul de a intra în
afaceri și de a munci pentru a avea
succes?
Am avut onoarea să cunosc câteva persoane care
m-au încurajat şi au investit în mine.
Care este proiectul dumneavoastră de
suflet?
Acum un an am organizat la Londra un eveniment
de caritate dedicat copiilor din România.
Mărturisesc că a fost un succes. Cred că te simţi mai
fericit în momentul în care dăruieşti decât atunci
când primeşti.
În plus, am făcut totul cu pasiune şi îmi place să
încerc lucruri noi.

Care este cel mai scump proiect pe care
l-aţi realizat?
Pregătirea unei colecţii înseamnă o investiţie
destul de mare, de la materialele pentru accesorii şi
manoperă până la şedintele foto.
Care este lucrul de care vă pare rău că
nu l-ați realizat până acum?
Încă visez să am o echipă şi propriul meu atelier, de
unde să livrăm peste tot în lume accesoriile făcute
de noi.
De cine și de ce trebuie să se ferească
o persoană care vrea să înceapă o
afacere?
În primul rând trebuie evitat negativismul. Am
observat că nu toată lumea îţi vrea binele şi puţini
îţi înţeleg viziunea. De aceea, sfatul meu este să se
înconjoare de persoane care au o viziune, care îi
ofere sprijin şi care îi sunt alături. Recomand, de
asemenea, seminariile de iniţiere în afaceri.
Dacă ar fi să o luaţi de la început, ce nu
ați face?
Până acum am făcut câte ceva din toate, pentru că
ştiu să fac multe lucruri. Însă mi-am dat seama că
în acest fel e foarte greu să le duci pe toate la bun
sfârşit. Aşa că, dacă ar fi să o iau de la capăt, m-aş
concentra pe un singur domeniu.
Ce părere aveți despre felul în care
statul român se comportă cu oamenii de
afaceri?
Nu îmi place atitudinea statului faţă de micii
antreprenori. Avem oameni foarte talentaţi,
meseriaşi foarte buni, cărora ar trebui să li se
dea o şansă acasă, în România. Mulţi tineri au
o viziune şi vor o schimbare. De aceea cred că ar
trebui încurajaţi şi sprijiniţi mai mult în ceea ce
vor să facă.

MECANISME
articol de
Cristian
Pușcaș
Cu siguranță, cei 26 de ani de democrație ne-au oferit libertate. Libertatea de a alege, de a
decide și de a acționa. Paradoxal, odată cu aceste libertăți au apărut și opțiunile prin care
alegem să fim constrânși. Și nu de puține ori le alegem tocmai pe acestea.
Constat că ne place să ne supunem constrângerilor. Am fost liber să aleg și am ales să
fiu constrâns. Pentru că ce altceva poate să însemne nevoia unei persoane de a se afilia
politic, renunțând astfel la libertatea individuală? Din punctul meu de vedere, la baza
acestui tip de raportare a individului cu societatea stă însăși dorința de și mai multă
libertate a acestuia. Credem că apartenența la un grup politic ne oferă posibilitatea de
a ne exprima liberi, de a ne urmări idealurile și convingerile individuale în folosul și
spre binele comunității. Pe de altă parte însă, tocmai opțiunea noastră liberă și neforțată
de a ne afilia ne constrânge să ne supunem principiilor generale și normelor interne
de funcționare a grupului. Mai mult decât atât, nu întotdeauna, iar în zona politicului
acest lucru se întâmplă frecvent, deciziile adoptate de grup corespund propriei voințe,
propriilor norme morale și etice ale indivizilor ce compun grupul. Aceasta înseamnă să
optezi liber spre a fi constrâns.
A face politică presupune alegerea liberă de a intra într-o relație tripartită. A treia componentă
este și cea mai importantă. Ea este însăși motorul acestei relații. Am mai spus
faptul că, în opinia mea, politicianul trebuie să reprezinte modelul civic de dedicare și
implicare pentru binele comunitar. Dar prinși între libertățile individuale și constrângerile
organizaționale, politicienii uită de cele mai multe ori tocmai componenta esențială
căreia de bună voie i s-a dedicat: comunitatea. Nu de puține ori, deciziile adoptate în
organizație contravin nu doar principiilor morale ale politicianului, dar mai ales intereselor
comunității pe care acesta o reprezintă, încălcându-i și restrângându-i tot mai mult
tocmai libertățile.
Analizând atent această relație tripartită, este ușor să înțelegem că suntem actori ai unei
rețele sociale la scară comunitară, funcțională în baza multiplelor decizii adoptate liber
sau constrâns. Cu cât acest lucru este înțeles mai repede, cu atât mecanismul social va
funcționa mai bine atât în folosul comunității cât și al indivizilor care o compun.
Rămân totuși câteva întrebări. Atunci când beneficiarul de drept, comunitatea și indivizii
care o compun se transformă în victime ale libertăților dar mai ales ale constrângerilor
exercitate de organizațiile politice, cine și în ce fel răspunde?

IN SERVICIILE OFERITE , IMBINAM EXPERIENTA CU PROSPETIMEA CREATIEI

Cu Daniel Borz, manager la Prosemun,
firmă de securitate în muncă
pentru interviul video accesează
www.157studio.eu/urbbus
interviuri video
Detalii despre oferta,
colaboratorii şi portofoliul
firmei puteţi afla pe pagina de
internet www.prosemun.ro.

De unde v-a venit ideea de a
începe această afacere pe un
domeniu de nişă?
Lucrând în mai multe domenii pe parcursul anilor,
m-am lovit şi de protecţia muncii. Am realizat
că este un domeniu foarte important, ca o rotiţă
dintr-un angrenaj, fără de care nu se poate face o
activitate. În Bihor sunt acum aproximativ o sută
de persoane abilitate să presteze acest gen de servicii.
Mulţi consideră securitatea
muncii ca fiind o piedică în
afaceri, aşa cum s-a putut
observa şi în cazul Colectiv.
Împărtăşiţi această părere?
Din păcate, cel puţin în ţara noastră, nu se
conştientizează importanţa protecţiei muncii.
Mulţi spun: „Eu lucrez de 30 de ani, nu am păţit
niciodată nimic. Sigur nu mi se întâmplă nici
acum.” Or, asta este greşit.
Sunt receptivi clienţii
dumneavoastră la ce le
spuneţi sau vă întreabă dacă
nu se poate şi altfel?
De la înfiinţarea firmei, în 2009, am avut de-a
face cu activităţi din diverse domenii, de la
şantiere până la cabinete medicale. Recunosc că
am întâlnit angajatori pentru care este importantă
protecţia muncii. Dar 80-90% din firme ar prefera
ca protecţia muncii să fie doar pe hârtie. De altfel,
momentele dificile sunt acelea când încercăm
să lămurim un angajator să respecte legea, pe el
însuşi şi pe oamenii lui. „Ce mai vrea şi omul ăsta
cu noi? Noi avem de făcut producţie, nu avem
timp de prostiile astea!” Cam aşa se desfăşoară
prima întâlnire cu cei de la o firmă. Din păcate,
în România nu sunt conştientizate importanţa
şi valoarea siguranţei; valoare care contribuie
la bunul mers al firmei prin faptul că angajatul
lucrează în siguranţă şi nu lipseşte de la muncă.
Cunoaşteţi cazuri în care s-au
produs accidente pentru că
nu au fost luate măsuri de
protecţie ori situaţii în care
le-aţi prevenit tocmai pentru
că aţi fost acolo şi aţi oferit
asistenţă?
Sunt valabile ambele situaţii. Nu este nicio
satisfacţie ca în cazul unui incident cauzat de
lipsa protecţiei să spui: „Ţi-am zis eu!” Însă este
mare satisfacţia când, la sfârşitul lunii sau al unei
lucrări, să vezi că toate sunt în regulă, că nu au
fost evenimente nedorite şi că toată lumea a ajuns
sănătoasă acasă.
Aceasta este concepţia
firmei dumneavoastră, ca
normalitatea să devină
siguranţă?
Da. Sau, mai bine spus, siguranţa să devină
normalitate.
De ce ar trebui cineva să vă
aleagă când vrea să obţină
asigurările pentru protecţia
muncii?
Experienţa ar fi un atuu. Pot să adaug seriozitatea
noastră şi sufletul pe care îl punem în tot ceea ce facem.

AEROTRAVEL îți oferă
orice vacanță îți dorești!
Aerotravel Lufthansa City Center este foarte apreciată în mediul corporate din Oradea pentru serviciile
ireproșabile de turism de afaceri. Însă publicul larg cunoaște mai puțin faptul că Aerotravel este unul
dintre cei mai importanți touroperatori români, oferind, în plus, vacanțe în orice colț al lumii.
Astfel, Aerotravel Lufthansa City Center
operează curse charter avion în Grecia de
peste 9 ani, în Insula Skiathos (cu plecare
din București și Timișoara) și Insula
Lefkada (cu plecare din București), urmând
ca în 2016 să lanseze o nouă destinație
surpriză la Mediterană. Fiind parte dintr-o
rețea internațională extinsă în peste 80 de
țări, este de la sine înțeles că Aerotravel îți
poate oferi orice vacanță îți dorești, oriunde
în lume! Fie că este vorba de un city break
sau un sejur într-o destinație exotică
din Asia sau America (chiar și Cuba!), o
vacanță la schi în Europa sau o croazieră
de... shopping în Dubai, la Aerotravel
găsești întotdeauna cele mai interesante și
avantajoase oferte.
Și, că tot veni vorba de croaziere, trebuie
să spunem că Aerotravel este partenerul
preferat al MSC Cruises în România. De
aceea, în 2013 cele două companii au
lansat croazierele cu îmbarcare / debarcare
în Portul Constanța, după o pauză de 70
de ani! Numărul de pasageri români pe
acest tip de croazieră a crescut spectaculos
în fiecare an, grație serviciilor excepționale
(inclusiv pensiune completă) și activităților
de la bordul navei (cluburi, saună, piscină,

teatru, casino, Spa etc.). Ca să nu mai spunem că în fiecare zi
te afli într-o nouă destinație încântătoare: Istanbul, Dubrovnik,
Atena, Veneția, Mykonos sau Santorini! Dar, bineînțeles, orice
croazieră este o experiență desăvârșită, fie că se desfășoară pe
Mediterana (cu escale în Grecia, Italia, Franța și Spania), sau
pe Marea Baltică și Marea Nordului (cu escale în Danemarca,
Norvegia, Suedia sau Finlanda).
Începând cu 2015, Aerotravel oferă o altă premieră: croaziera cu
îmbarcare, debarcare și escală în Havana (Cuba), una dintre cele
mai pitorești destinații din America Latină, până nu demult un
veritabil paradis interzis! Pentru a afla mai multe detalii despre
croaziere, precum și alte vacanțe de sezon, poți contacta Aerotravel
Oradea la tel. 0259/406.642 sau email oradea@aerotravel.ro sau
poți vizita agenția din Strada Independenței nr. 1.

Totul despre
ținuta de seară actuală
Trăim în zilele stilului casual și smart casual, în care denimul e omniprezent,
iar bărbații care poartă costum în viața de zi cu zi sunt foarte puțini. Nu e greu
de înțeles de ce stilul masculin a „migrat” spre o zonă mai confortabilă, ușor
de abordat, iar rafinamentul de inspirație clasică se distinge mai mult într-un
cadru social elitist.
Există, totuși, câteva situații în care ești nevoit să adopți, măcar pentru o seară,
o ținută sofisticată - ținută în care cel puțin un blazer smart e necesar, dacă nu
un costum ca la carte. Și în aceste situații, bărbații care altminteri se descurcă
exemplar cu o garderobă smart casual pot întâmpina dificultăți.
Una dintre cele mai comune preconcepții, în ceea ce privește costumul și ținuta
elegantă, este că obligația de a purta costum aduce cu sine riscul de a părea desuet
sau prea prețios și că fiecare costum obligă la respectarea unor reguli de purtare
care te lasă, inevitabil, confuz. Nu e chiar așa.
E drept că o ținută de seară va necesita ceva mai multă meticulozitate și un plan
„de atac”, în care fiecare detaliu ar trebui luat în considerare, dar dacă ajungi
să porți o ținută de seară stilată, modernă și conformă cu stilul tău, vei simți
cu adevărat că ai „cucerit” un teritoriu vestimentar nou, și asta fără să calci pe
„credo-ul” propriului stil personal.
1. Ținuta de cocktail
Exemple de situații care intră în raza ținutei „de cocktail”: o seară de
cocktail-uri cu persoane importante, într-un local cu dichis; o ieșire la
operă; o petrecere foarte elegantă, pentru care poți primi și indicațiile cu
privire la etichetă.
Simplu și obiectiv - așa ar trebui să-ți gândești ținuta. Poți opta pentru
un costum albastru din lână subțire, preferabil mată (fără luciu), o
cămașă albă din poplin și o pereche de pantofi Brogue sau loafer.
Singurul accesoriu pe care ar fi bine să-l incluzi în ținută e o batistă de
buzunar nu prea țipătoare, într-o nuanță care arată armonios lângă cea a
costumului.
Nu trebuie să porți cravată decât dacă ocazia e mai mult „corporate”
decât „cocktail” și te sfătuim să renunți la curea, alegând de la început
pantaloni de mărimea potrivită, care să-ți stea perfect.

2. Ținuta de invitat
La nunți, botezuri și alte evenimente din aceeași sferă, eșecurile
vestimentare sunt regula, nu excepția - un motiv în plus pentru a arăta
stilat, chiar dacă asta presupune poate o mică investiție sau mai multe
bătăi de cap cu căutarea unui costum cel puțin decent.
Deși evenimentele de acest gen pot avea tipicul lor, dacă ai pus deoparte
un costum albastru (bleumarin) și unul gri (deschis), ești pregătit pentru
orice situație. În privința cămășii, poți rămâne la varianta Oxford,
albă, însă dacă te simți pregătit pentru o schimbare (și mai ales dacă
evenimentul în sine îți permite să fii mai inventiv), încearcă o cămașă
închisă la culoare sau, și mai bine, una cu imprimeu grafic.
Pantofii să fie Oxford negri sau maro pentru evenimentele indoor și
Brogue, loafer sau pantofi cu cataramă în nuanțe de maro sau gri, pentru
evenimentele outdoor și în general pentru cele din timpul verii.
3. Ținuta „black tie”
Să fim sinceri - cele mai multe șanse de a purta o ținută „black tie” le ai
atunci când te căsătorești, caz în care mai întâi trebuie să te asiguri că
mireasa ta va purta o rochie foarte elegantă, spectaculoasă chiar, pentru
a nu risca să pari tu cel care a mers prea departe cu ținuta. Să nu mai
spunem că stilul nunții îți va indica dacă e cazul să porți un simplu
costum (negru sau albastru) sau să recurgi la varianta smochingului.
Smoching-urile actuale s-au eliberat de detaliile modelelor din trecut:
sunt croite slim, au pantaloni simpli, iar reverele satinate ale jachetei pot
fi atât de discrete, încât de la distanță nici nu-ți dai seama clar dacă e
vorba de smoching sau nu.
Nici accesoriile nu sunt 100% implicite - deși eticheta spune „black tie”,
poți vedea tot mai mulți bărbați cu experiență în arta sartorială care
poartă smoching fără vreun accesoriu la guler. Însă, dacă ești în postura
de mire, probabil vei mai avea de furcă cu capitolul accesoriilor - în
această situație, stilul vestimentar alunecă mai tare în direcția clasică.
La polul opus sunt smoching-urile cu prestanță: cu revere sau jachetă
din catifea, cele cu jachetă albă, cele cu jachetă din brocart cu model
grafic prețios sau cele cu pantaloni și jachetă în culori distincte (burgund
și albastru, de exemplu). Evident, acestea sunt pentru cei care vor să își
afirme curajul și abilitatea de a purta piese complet „altfel”.

4. Costumul din piese
separate
În ultimii ani, tot mai mult s-au afirmat ținutele masculine compuse
din pantaloni smart și sacou din materiale și culori diferite - artificiu
stilistic care, deși la prima vedere poate complica puțin lucrurile,
numărul pieselor care trebuie coordonate crescând, totuși se
finalizează cu ținute care nu duc lipsă de șarmul masculin actual.
Și în privința ținutei de seară, costumul din piese separate are mari
șanse de reușită. Poți opta pentru pantaloni de culoare închisă
(varianta preferată de cei mai mulți, implicând mai puține riscuri -
de tipul petelor de mâncare sau băutură pe o pereche de pantaloni
albi) și un sacou într-o nuanță „bogată” - aici poți înțelege o nuanță
de albastru regal sau roșu grena, dar și un gri albăstrui. Cu un
sacou crem la două rânduri de nasturi, urci încă o treaptă spre o
imagine de lux discret.
Nu trebuie să uităm de jachetele și sacourile din materiale cu
model: carouri sau dungi în diverse combinații cromatice. Și în
aceste cazuri, accesoriile prea numeroase pot strica toată socoteala,
în special dacă ocaziile în care ai purtat costum se pot număra pe
degete. Pantofii ar trebui să rămână formali, cu șiret, sau „loafer”
dacă ai în plan un eveniment outdoor.
Croiul - cel mai important
Nu putem spune cât de important e croiul unui costum, al unui blazer, al unei perechi de pantaloni sau
al unei simple cămăși! Totul pornește și se termină cu croiul - care trebuie să îmbrace corpul armonios,
urmându-i linia, fără să cadă într-o extremă sau alta. Cu toții putem vizualiza defectele „clasice” ale ținutelor
masculine: cămăși largi cât pentru două persoane sau strâmte de stau să plesnească, pantaloni lungi care se
adună deasupra pantofului, acoperindu-l în mare parte, sacouri ai căror umeri depășesc umerii reali cu două
degete, și lista poate continua.
Nu te da bătut până ce găsești piesele care îți vin bine și găsește-ți un croitor care îți poate rezolva micile
detalii de care depinde, chiar dacă nu-ți dai seama, rezultatul ținutei: și anume dacă aceasta va fi exemplară sau
mediocră. Detaliile precum lungimea sau lărgimea pantalonului, lărgimea cămășii sau chiar talia unui sacou
pot fi ajustate în așa fel încât haina să îți stea „ca turnată”.
Urmărește mai multe sfaturi de stil și inspirație pentru vestimentația masculină pe www.cozacone.ro/lifestyle
și pe facebook.com/cozacone!

FORMAREA
PROFESIONALÃ,
CHEIA UNEI
CARIERE
DE SUCCES
pentru interviul video accesează
www.157studio.eu/urbbus
interviuri video
Cu doamna Diana Andor,
fondator al Centrului de Formare Profesională Estetika

Ce este acest centru de
formare şi ce oferă?
Centrul de Formare Estetika Profesional organizează
programe de formare profesională, iar o parte dintre
ele sunt în domeniul frumuseţii. Avem cursuri de
cosmetică, de coafură, frizerie, hairstyling - tot ce
înseamnă partea de frumuseţe. În plus, organizăm
cursuri de limbi străine ori pentru alte tipuri de
servicii, cum ar fi bucătar, barman, ospătar. Oferim
şi cursuri pentru îngrijitori de bătrâni şi copii.
Ce v-a determinat să
investiţi pasiune şi să faceţi
ca lucrurile să se dezvolte?
Nu poţi rezista pe piaţă fără pasiune. Nu te poţi
dezvolta dacă nu-ţi propui să creşti, să faci schimbări,
să aduci lucruri noi. Noi ne-am dezvoltat şi avem
centre de formare în şase reşedinţe de judeţ: Arad,
Timişoara, Braşov, Ploieşti, Tîrgu Mureş şi Oradea.
Cursurile de formare
profesională sunt un
sprijin pentru cei care nu
au o meserie sau sunt o
alternativă la studiile de
lungă durată?
Sunt valabile ambele variante. Aceste cursuri de
formare profesională sunt destinate, de fapt, celor
care vor să înceapă o carieră ori decid să renunţe la
slujba pe care o au, indiferent de motiv. Mai este
şi varianta în care oamenii sunt disponibilizaţi şi se
recalifică profesional. Există alternative, sunt cursuri
de specializare care merg mână în mână cu formarea
de lungă durată.
Care a fost cel mai greu
moment pe care l-aţi avut
pe parcursul dezvoltării
afacerii?
Au fost mai multe momente dificile, dar nu cred că
a existat vreunul despre care să spun: „Acesta a fost
cel mai greu.” Ca să mergi mai departe ai nevoie de
ambiţie, perseverenţă şi de oamenii de lângă tine.
În schimb, am avut foarte multe satisfacţii. Ele au
fost aduse de cursanţii noştri, dintre care unii au
câştigat cupe la concursurile pe meserii. Unii chiar
şi-au depăşit maeştrii.
Unde vă propuneţi să
ajungeţi?
Acum suntem pe locul 2 în România într-un
top pe formarea profesională. Ne propunem să
ajungem lideri de piaţă în toate serviciile. Este
foarte important pentru noi ca omul care vine
să facă un curs să fie mulţumit. Vrem să oferim
servicii de excelenţă, chiar posibilitatea unui viitor
mai bun.
Diplomele eliberate de
centrul dumneavoastră
sunt recunoscute în
România. Care este situaţia
în Uniunea Europeană?
Aceste certificate sunt recunoscute şi în UE datorită
unor acorduri între România şi Uniune. Ele se
împart în două categorii: de calificare şi de absolvire.
Sunt mai multe tipuri de formare profesională:
programe de iniţiere, de specializare şi de calificare.
Unde vă pot găsi cei
interesaţi?
Până în martie suntem pe Strada Postăvarului,
numărul 15, lângă teatru. După aceea vom fi pe
strada Iuliu Maniu, numărul 6. Vom avea şi un
program de genul „Ziua porţilor deschise”, în
cadrul căruia doritorii au posibilitatea să vadă cum
se desfăşoară cursurile noastre.
Diana Andor,
fondator al Centrului
de Formare Profesională
Estetika

Gabriela Ionaşcu - alături de soţul său conduce firma
Abed Nego, pe care a preluat-o de la tatăl său. Este
mândră că şi fiul lor îi urmează.
Denisa Mada – a fost implicată, încă de la început, în
2013, în proiectul reabilitării Singogii Zion, cea mai
mare de tip neolog din România
Care este cheia succesului
dumneavoastră?
Gabriela Ionaşcu: Trebuie să îţi placă ce faci, să îţi
doreşti şi să fii optimist. Este important să ştii unde
vrei să ajungi, chiar dacă sunt grei paşii până la final.
Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce nu
aţi face?
Gabriela Ionaşcu: Aş face totul ca la început. Nu am
niciun regret, am realizat tot ce ne-am propus. Nu
ne-am propus lucruri pe care să nu le putem realiza.
Care este cea mai frumoasă lecţie pe
care aţi învăţat-o în această afacere de
familie?
Gabriela Ionaşcu: Am învăţat că împreună cu oameni
simpli putem realiza lucruri mari. Fiecare pas mărunt
duce spre o mare realizare. Ne place ce facem, punem
suflet şi avem încredere unii în alţii. În firma noastră
nu sunt fluctuaţii de personal. Am început în 2003 şi
avem oameni care lucrează de atunci.
Munca dumneavoastră vă recomandă.
Un proiect pe care l-aţi realizat recent
este Sinagoga Zion, în care Denisa
Mada a fost implicată de la început, din
2013.
Denisa Mada: Nu-mi vine să cred că e gata. O să mă
obişnuiesc cu greu să nu mai merg în fiecare zi acolo.

Ai fost zilnic pe şantier. Cum e să fii femeie
inginer printre muncitori?
Denisa Mada: Este uşor, pentru că, dacă oferi respect,
primeşti acelaşi lucru. Nu am avut niciodată vreo
problemă cu muncitorii. Am reuşit, cu paşi mărunţi,
să mă impun ca lider.
Gabriela Ionaşcu: Generaţia tânără este viitorul
şi, pe lângă Denisa, noi avem un grup mare de
ingineri tineri. Credem în ei şi sfatul meu este
ca tinerii să rămână în România, pentru că este
mult de lucru.
Denisa Mada: Suntem tineri, dar putem fi
prelucraţi uşor. Ca tânăr, trebuie să fii dispus să
înveţi şi să îţi placă ceea ce faci.
Cum aţi reuşit să vă promovaţi ca astăzi să
fiţi cunoscuţi?
Gabriela Ionaşcu: Publicitatea noastră au fost munca,
seriozitatea şi premiile câştigate cu lucrările noastre:
„piramida” din Primărie, faţada Băncii Naţionale din
Oradea cu care am câştigat un premiu la „Faţada anului
2010”. Cu Liceul Lorántffy am câştigat, de asemenea,
„Faţada anului”.
Denisa Mada: Au mai fost prima grădiniţă făcută după
anii `90, grădiniţa Liszt Ferenc, o hală industrială,
Muzeul Bazilicii ori podul Teodor Neş.
De ce ar trebui să vă aleagă un client?
Gabriela Ionaşcu: Suntem serioşi şi ne facem treaba bine.
Denisa Mada: Punem pasiune şi muncă în tot ceea ce
facem şi asta asigură lucrul bine făcut.
pentru interviul video accesează
www.157studio.eu/urbbus
interviuri video

Sunt lucruri pe care avem voie să
le facem sau să le spunem într-un
anume context, dar care ne sunt
interzise în alt context. Putem învăța
să conducem o mașină într-o curte
privată, dar nu putem ieși cu ea
pe un drum public fără să deținem
permisul de conducere. Putem
spune orice despre o persoană în
intimitatea propriei locuințe, dar nu
putem urla în piața publică lucruri
înjositoare despre aceasta. Libertatea
de exprimare nu este un drept
care merge la infinit, ci se termină
acolo unde începe să afecteze alte
drepturi ale unei alte persoane. Or, a
defăima-o în public îi încalcă acesteia
diferite drepturi (la viața privată,
la imagine, etc.) pe care legea de
asemenea le protejează, așa cum
protejează și libertatea de exprimare.
Se naște însă întrebarea: unde situăm
Facebook-ul pe această axă? Mai
aproape de „acasă” sau mai înspre
„piața publică”?
Odată cu apariția mijloacelor
moderne de comunicare, cum sunt
blogurile, website-urile sau rețele de
socializare, exprimarea unei opinii a
primit o fantastică „portavoce” care
permite propagarea mesajului până
în cel mai îndepărtat colț al lumii. Dar
această facilitate vine ca o lamă care
are două tăișuri, pentru că la fel de
bine se poate propaga și o calomnie
sau o defăimare, iar efectul este mult
mai nociv decât simpla răspândire
de invective în piața publică. De
data aceasta vom avea o informație
care va rămâne frumos arhivată și
propagată în toate zările internetului.
Într-o situație care a ajuns deja pe
masa unor instanțe din România,
întrebarea de la care am pornit
a fost deja tranșată, în sensul că
s-a concluzionat că transmiterea
unui mesaj discriminatoriu prin
intermediul contului personal de
Facebook al unei persoane constituie
contravenție. Practic, s-a consimțit
faptul că postarea respectivului
mesaj pe Facebook echivalează cu
rostirea acelor vorbe într-un loc
public (condiție obligatorie pentru ca
fapta să fie considerată contravenție).

Responsabilitatea în cadrul
comunicarii pe Facebook
Împotriva acestui fapt nu a rezistat
nici apărarea conform căreia contul
de Facebook ar fi fost restricționat în
ce privește accesul celor care nu erau
prieteni cu autorul postării. Astfel,
chiar dacă postarea era destinată, cel
puțin din punct de vedere tehnic, unui
număr finit de persoane (numărul
de prieteni al respectivei persoane),
mesajul nu era destinat unei anumite
persoane astfel încât să putem
considera totul drept o discuție
privată, ci, asemeni unui „urlet” în
piața publică, el era destinat tuturor
celor care-l „captează” (în News Feedul
propriu, de exemplu), care eventual
doresc să-l retransmită (lucru care
de altfel s-a petrecut, acesta fiind
motivul care a dus la popularizarea
lui și ajungerea în instanță). Curtea
a mai făcut și distincția între această
situație și cea în care mesajul ar fi fost
trimis printr-un SMS, mesaj electronic
chat, în care numărul destinatarilor
este selectat și controlat de către
expeditor, spunând că rețeaua de
socializare nu poate echivala cu un
astfel de serviciu - cel puțin nu în ce
privește funcția sa primară.
Drept concluzie, putem vorbi despre
faptul că rețeaua de socializare nu
trebuie privită ca o destinație pentru
informația transmisă, ci ca un mijloc
de propagare pentru aceasta. Noi nu
transmitem un mesaj Facebook-ului,
ci, de fapt, îl transmitem oamenilor
prin intermediul Facebook-ului.
Altfel am putea spune și atunci când
defăimam pe cineva pe stradă că i-am
vorbit de fapt gurii noastre și nu că
am folosit-o ca să transmitem cuiva
un mesaj.
În final, este irelevant mediul sau
modul de comunicare, la fel cum
devine irelevant faptul că avem
dreptul la liberă exprimare atunci
când prin ceea ce spunem aducem
atingere drepturilor celorlalți.
Ursuț Cristian, absolvent al Facultății de
Drept din Oradea, în
prezent masterand în Știinte
Penale și Criminalistică -
Universitatea Babes Bolyai
din Cluj-Napoca.

Servicii de top,
din pasiune pentru lucrul bine făcut
Cu doamna Cristel Bodea, proprietara Caro Boutique Hotel&Restaurant
Caro Boutique Hotel&Restaurant - un spaţiu
modern, luxos, care funcţionează din iulie 2014 în
Oradea, pe strada Mihail Kogălniceanu, nr. 21A.

Cum de aţi făcut un
hotel şi un restaurant în
centrul oraşului?
Aveam această clădire care, oricum, trebuia
renovată. Aici a funcţionat firma de confecţii a
părinţilor mei. Era o zonă centrală şi nu se mai
preta pentru o fabrică. Mie îmi place foarte mult
domeniul acesta - horeca - şi mai întâi m-am gândit
să facem o pensiune. Am zis însă că este prea central
pentru aşa ceva şi am făcut un hotel de trei stele, cu
18 camere.
Pe lângă hotel, aveţi şi
alte spaţii.
Avem restaurant, o zonă spa cu saună,
masaj, aparate de fitness. Avem o sală
de conferinţe, unde pot fi ţinute
evenimente private sau corporate.
Avem şi o terasă care, deşi se află
în centrul oraşului, este foarte
liniştită.
Ce le oferiţi
celor care vin
în restaurantul
dumneavoastră?
Restaurantul nostru este deschis de la ora
7, când se serveşte micul dejun pentru clienţii
hotelului. Avem şi persoane din oraş care vin să
servească micul dejun. Între orele 12 şi 15 avem
meniul zilei care, spun eu, este unic în Oradea.
La felul I se poate alege între o supă, o ciorbă şi
o salată. La felul II avem, la alegere, un preparat
tradiţional pe bază de carne sau paste, risotto ori
ceva vegetarian. Felul III cuprinde desert sau cafea,
iar apa plată este din partea casei. Costul unui
meniu este 17 lei. De asemenea, avem partea de
à la carte, ce cuprinde de la gustări reci ori calde,
preparate din pui, peşte, fructe de mare, vită sau
porc până la deserturi. Avem şi pizza foarte bună.
Oferiţi o mare varietate
de preparate, fără a
coborî standardul.
La mâncare nu poţi face rabat. Eu folosesc doar
ingrediente proaspete, comand carne proaspătă
şi merg la cumpărături de două, trei ori pe
săptămână. Cred că avem cea mai sănătoasă
bucătărie din Oradea.
Trecând la partea
de evenimente, care
ar fi argumentele
pentru care cineva
ar alege sala
dumneavoastră
de conferinţe?
În primul rând, suntem în zonă
ultracentrală. De asemenea,
hotelul are restaurant şi o sală de
conferinţe cu un design deosebit.
Punem la dispoziţia oaspeţilor laptop,
videoproiector, flipchart; încercăm să
venim cu servicii personalizate complete.
De unde vă inspiraţi
pentru reţeta
succesului?
Nu ştiu dacă mă inspir de undeva. Cert este că
îmi place foarte, foarte mult ceea ce fac. Îmi
doresc să am un cuvânt de spus pe piaţa orădeană
a serviciilor. Vreau ca în hotelul şi în restaurantul
meu lumea să se simtă ca acasă. Faptul că, fiind
mulţumiţi, clienţii revin ori chiar aduc noi clienţi
- asta îmi dă o satisfacţie a lucrului bine făcut.
Cristel Bodea,
proprietara Caro Boutique
Hotel&Restaurant
pentru interviul video accesează
www.157studio.eu/urbbus
interviuri video

Tu ce cale alegi?
Fiecare om este liber. Liber să aleagă ce vrea
să realizeze sau să devină. Liber să aleagă între
diverse moduri de acţiune. Liber să aleagă
obiective şi modalitatea de atingere a acelor
obiective.
Constrângerea pe de altă parte vine în echilibrul
nostru, oarecum normal prin aceea că elimină
din atâtea şi atâtea posibilităţi, într-un final
rămânând şi definitivând ceea ce va rămâne
alegerea şi decizia finală.
Nu există libertate fără constrângeri. Avem
nevoie de repere, de reguli, de legi tocmai pentru
a simţi că suntem „liberi” să alegem calea cea
dreaptă. Dar este alegerea fiecăruia de a-şi construi
propria libertate împreună cu constrângerile
aferente. Să avem propriile criterii de valori. Să
ne raportăm la noi înşine şi la acţiunile noastre.
Avem libertatea de exprimare, libertatea de
acţiune. Dar această libertate este o acţiune
pozitivă atât timp cât nu lezează alte persoane și
cât nu afectează în mod negativ societatea în care
trăim. Şi aici intervin, inevitabil, constrângerile.
Regulile. Ceea ce este corect şi ceea ce nu este
corect. Ceea ce este adecvat şi ceea ce este
nepotrivit. Dar regulile, legile, constrângerile
ni le creăm tot noi. Societatea în care trăim. Ne
impunem singuri limite, bariere, tocmai pentru a
crea o graniţă, care dacă este depăşită poate avea
repercursiuni nefavorabile. Iar această graniţă
este percepută diferit de fiecare dintre noi, în
funcţie de valorile noastre interne.
Libertatea pozitivă este libertatea care ne
decide drumul pe care îl urmăm, fără a
simţi constrângerile prezente pe acel drum.
Libertatea pozitivă nu urmăreşte doborârea
constrângerilor, ci obiectivul pozitiv final. Cine
realizează acest lucru şi se ghidează în viaţă după
aceste valori, cred că este o persoană fericită.
Este alegerea, libertatea noastră de a ajuta alţi
oameni, sau copii care au nevoie de noi. Avem
libertatea de a lua decizia să facem mai mult
pentru cel de lângă noi şi, implicit, pentru noi. Şi
fiecare alegere ne deschide altă cale, alt drum cu
alte posibilităţi şi constrângeri.
Viaţa ne deschide mai multe căi şi suntem liberi
să alegem pe care o vom urma. Dar fiecare cale
este o constrângere, fiecare cale vine cu regulile
ei. Şi de cele mai multe ori se dovedeşte că avem
nevoie de aceste reguli, avem nevoie să ştim că ne
îndreptăm pe acea cale către un capăt de drum,
către un scop, pentru că doar aşa vom şti că nu
am rătăcit în zadar pe acea cale.
articol de bianca Pușcaș
președinte Club Lions 22

www.astoriaoradea.ro

• Spital clinic
Structură cu 130 de paturi
Maternitate
Opt săli de operație
Specialități chirurgicale și medicale
Intervenții chirurgicale minim-invazive cu durată de spitalizare redusă
• Policlinică
3 puncte de lucru și peste 30 de specialități
• Laborator clinic de analize medicale
Acreditat RENAR
• Centru clinic de radiologie și imagistică medicală
• Ambulanța Pelican
0259 962
Contract cu Casa de Asigurări de Sănătate.
Spital acreditat CONAS.

Arestarea preventivă vs.
prezumția de nevinovăție
Societatea românească trece azi printr-o
metamorfoză importantă, ce cuprinde o sferă
largă de elemente: de la mentalitatea individului
până la viața socială, politică, juridică, economică
etc. Un catalizator principal al acestor schimbări
este justiția, cu ale ei acțiuni curajoase, mai
ales din sfera „penalului politic”. Suntem astfel
bombardați, mai ales prin canale mediatice,
cu termeni precum „arestare preventivă”
și „prezumție de nevinovăție” fără a primi
explicațiile necesare cu privire la însemnătatea lor.
Apar, așadar, întrebări precum: Este posibil ca o
persoană să fie socotită nevinovată din punct de
vedere penal și, totuși, să fie arestată preventiv?
Cum de X-ulescu este în libertate când eu am fost
martor la accidentul rutier produs de el, care a avut
ca urmare decesul unei persoane? De ce persoane
care au comis un viol se plimbă nestingherite în
societate? etc.
Să începem cu începutul.
Prezumția de nevinovăție este
un drept, un privilegiu acordat
de toate legislațiile moderne,
democratice și se traduce
prin aceea că orice persoană
este considerată nevinovată,

până la stabilirea vinovăției
sale printr-o hotărâre penală
definitivă.
Așadar, oricât de notorie ar fi o anumită faptă,
autorul ei este considerat nevinovat până ce, întrun
proces penal, pe bază de probe administrate
atât în acuzare, cât și în apărare, se demonstrează
existența faptei și săvârșirea ei de către autor. Până
atunci, ca principiu, el are dreptul să se afle în
libertate. Suspectul sau inculpatul nu trebuie să își
dovedească nevinovăția, ci organelor judiciare le
incumbă obligația de a proba infracțiunea, dincolo
de orice dubiu rezonabil.
Pe de altă parte, arestarea
preventivă este măsura care
poate fi dispusă de judecător
față de inculpat, adică față de
o persoană cu privire la care,
din probe, rezultă suspiciunea
rezonabilă că a săvârșit o faptă
penală și constă în privarea de
libertate a acestuia înainte de a
fi condamnat definitiv.
Scopul aceste măsuri este acela de a asigura o bună
desfășurare a procesului penal sau de a-l împiedica
pe presupusul autor să se sustragă procedurii
de urmărire sau judecată ori pentru a preveni
săvârșirea unei noi infracțiuni de către acesta.
Datorită prezumției de nevinovăție, nici o
persoană nu poate fi arestată preveniv în mod
arbitrar, ci judecătorul este obligat să verifice dacă
sunt îndeplinite anumite condiții prevăzute de
Codul de procedură penală, condiții pe care le voi
prezenta succint mai jos.
O condiție pentru a putea fi arestat prevenitv este
aceea ca inculpatul să fi fugit sau să se fi ascuns,
după săvârșirea infracțiunii, pentru a se sustrage de
la procesul penal sau să fi făcut pregătiri de orice
natură pentru asemenea acte. Un alt motiv care
poate sta la baza arestării este acela că inculpatul
încearcă să influențeze un coinculpat, un martor,
un expert să distrugă, să altereze, să ascundă ori
să sustragă mijloace materiale de probă sau atunci
când exercită presiuni asupra persoanei vătămate
sau încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta.
De asemenea, inculpatul poate fi arestat preventiv
dacă, după săvârșirea primei infracțiuni, acesta
mai săvârșește cu intenție sau se pregătește să mai
săvârșească o infracțiune.
Ultimul caz în care poate fi luată această măsură
preventivă este acela în care inculpatul săvârșește
o faptă considerată de lege gravă (omor, viol,
acte de terorism, infracțiune de corupție etc.) și
judecătorul constată că privarea sa de libertate este
necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol
pentru societate.
Observăm că judecătorul
poate dispune arestarea
preventivă numai în cazuri
restrictiv reglementate, cum
sunt cele prezentate mai sus. El
apreciază doar oportunitatea
măsurii, nu și condițiile în care
aceasta poate fi dispusă.
Revenind la corelația prezumție de nevinovăție
– arestare preventivă precizez: chiar și o persoană
arestată preventiv se bucură de prezumția de
nevinovăție, cu alte cuvinte, arestarea preventivă nu
duce automat la concluzia că inculpatul este vinovat.
Vinovăția penală trebuie dovedită în cadrul unui
proces, dincolo de orice dubiu rezonabil, printrun
probatoriu mult mai solid. Pentru arestarea
preventivă sunt suficiente probe care să susțină o
suspiciune rezonabilă că s-a săvârșit o faptă penală.
Conchid prin a enunța cu
valoare de principiu că
arestarea preventivă este o
măsură de excepție, regula fiind
aceea că o persoană căreia i
se aduce o acuzație penală are
dreptul la libertate pe parcursul
procesului penal, drept ce
decurge din prezumția de
nevinovăție de care se bucură.
articol de Chichinejdi Paul Sebastian
consultant juridic