documents.tips_ghid-de-proiectare-executie-si-are-privind-protectia-impotriva-coroziunii-a-constructiilor-din-otel-indicativ-gp035.pdf

BULETINUL CONSTRUCTIILOR NR.5/1999
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE Şl AMENAJĂRII TERITORIULUI
GHID DE PROIECTARE, EXECUŢIE Şl EXPLOATARE
(URMĂRIRE, INTERVENŢII) PRIVIND PROTECŢIA
ÎMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR
DIN OŢEL
c) Urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie aplicate pe construcţii din oţel;
procedee de intervenţie INDICATIV GP 035­98.
Elaborat de:
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE –
DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII Şl ECONOMIA
CONSTRUCŢIILOR ­ INCERC
Director de departament:
Consilier ştiinţific
Şef laborator PCC
Elaborator
Responsabil din
partea MLPAT
dr. ing. Şerban PETRE LAZĂR
chim. Dinu TEODORESCU
dr. ing. Ioan PEPENAR
chim. Maria Ana PĂUNEL
ing. Paulina DRAGOMIRESCU
C U P R I N S
1. DOMENIU Şl LIMITELE DE APLICARE
2. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A SISTEMELOR DE PROTECŢIE
ANTICOROSIVĂ APLICATE PE ELEMENTE DE CONSTRUCŢII DIN OŢEL
SITUATE ÎN MEDII CU DIVERSE TIPURI DE AGRESIVITATE
2.1. Asigurarea urmăririi comportării în timp a sistemelor de protecţie anticorosivă
aplicate pe elemente de construcţii din oţel
2.2. Stabilirea necesităţii remedierilor sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe
elemente de construcţii din oţel, în funcţie de tipurile şi de gradele de deteriorare
pagina

3. PROCEDEE DE INTERVENŢIE
3.1. Generalităţi
3.2. Pregătirea suprafeţelor metalice. Curăţarea suprafeţelor elementelor de construcţii
din oţel la care protecţia anticorosivă este deteriorată
3.3. Refacerea protecţiei anticorosive
3.4. Măsuri privind protecţia muncii şi măsuri P.S.I
ANEXA 1 ­ SISTEMUL GENERAL DE EVALUARE (conform SR ISO 4628) A
INTENSITĂŢII, NUMĂRULUI Şl DIMENSIUNII TIPURILOR CURENTE DE
DEFECTE ALE ACOPERIRILOR CU VOPSEA ŞI ALE ACOPERIRILOR
METALICE (TERMICE SAU PRIN PULVERIZARE
ANEXA 2 ­ TIPURILE DE DEFECTE
ANEXA 3 ­ ECHIVALENŢA ÎNTRE GRADELE DE CURĂŢARE ALE
SUPRAFEŢELOR DIN OŢEL DIN STAS 10166/1 Şl CELE DIN
ISO 8501/1 ŞI 8501/2
ANEXA 4 LISTĂ DE DOCUMENTE TEHNICE CONEXE
GHID DE PROIECTARE, EXECUŢIE ŞI EXPLOATARE
(URMĂRIRE. INTERVENŢII) PRIVIND
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII
A CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL
c) Urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie aplicate pe
construcţii din oţel; procedee de intervenţie
Indicativ
GP 035­98
1. DOMENIUL Şl LIMITELE DE APLICARE
1.1. Prezentul ghid se referă la:
­ urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie a construcţiilor din oţel
supraterane;
­ evaluarea degradării acoperirilor suprafeţelor prin aprecierea intensităţii, a numărului şi a
dimensiunilor tipurilor curente de defecte;
­ stabilirea gradelor de degradare la care devin necesare intervenţiile, în funcţie de clasa de
agresivitate a mediului în care sunt exploatate construcţiile metalice protejate;
­ procedeele de intervenţie cel mai frecvent folosite în cazul unor deteriorări ale protecţiei
anticorosive;
­ procedeele de intervenţie care devin necesare în cazul degradării suprafeţelor vopsite.

Tabelul 1
Tipul curent de defect
BĂŞICARE
Necesitatea efectuării remedierilor în medii
cu clasa de agresivitate
conform STAS 10.128
Dimensiunea Grad de deteriorare 1m 2m 3m 4m
2
fig.1
din ANEXA 2
3
fig.2
din ANEXA 2
4
fig.3
din ANEXA 2
5
fig.4
din ANEXA 2
* ­ Remediere parţială
2 NU NU NU NU
3 NU NU DA DA
4 DA DA DA DA
5 DA DA DA DA
2 NU DA* DA* DA
3 DA DA DA DA
4 DA DA DA DA
5 DA DA DA DA
2 DA* DA* DA DA
3 DA DA DA DA
4 DA DA DA DA
5 DA DA DA DA
2 DA* DA DA DA
3 DA DA DA DA
4 DA DA DA DA
5 DA DA DA DA
Tipul curent de defect
FISURARE NEPREFERENŢIALA
Tabelul 2
Necesitatea efectuării remedierilor în medii
cu clasa de agresivitate
conform STAS 10.128
Dimensiunea 1m 2m 3m 4m
Invizibilă la o
mărire sub 10x
NU NU NU NU
Gradul 1
fig.5
din ANEXA 2
NU NU NU NU

Gradul 2
fig.5
din ANEXA 2
NU NU NU DA*
Gradul 3
fig.5
din ANEXA 2
NU NU DA DA
Gradul 4
fig.5
din ANEXA 2
DA DA DA DA
Gradul 5
fig.5
din ANEXA 2
DA DA DA DA
* ­ Remediere parţială
Tipul curent de defect
EXFOLIERE NEPREFERENŢIALĂ
Tabelul 3
Necesitatea efectuării
remedierilor pentru clasa de
agresivitate conform STAS 10.128
Dimensiunea Suprafaţă corodată % 1m 2m 3m 4m
Invizibilă la o
mărire sub 10x
fig.6
din ANEXA 2
Vizibilă la o
mărire sub 10x
fig.6
din ANEXA 2
Deabia vizibilă
cu ochiul liber
fig.6
din ANEXA 2
0 NU NU NU NU
0,1 NU NU NU NU
0,3 NU NU NU NU

Vizibilă clar
cu ochiul liber
fig.6
din ANEXA 2
Fisuri importante,
în general până
la 1 mm lăţime
fig.6
din ANEXA 2
1,0 NU NU DA* DA*
3,0 NU NU DA* DA*
Fisuri foarte
importante, în
15 DA DA* DA DA
general cu o
lăţime mai mare
de 1mm
*­ Remediere parţiala *­Fig. 6 din ANEXA 2 Gradul 5
Tipul curent de defect
RUGINIRE*
Necesitatea efectuării remedierilor
pentru clasa de agresivitate
(conform STAS 10.128)
Tabelul 4
Dimensiunea Suprafaţă corodată % 1m 2m 3m 4m
R 0 0 NU NU NU NU
R 1 0,05 NU NU NU NU
R 2 0,5 NU NU NU NU
R 3 1,0 NU NU DA DA
R 4 8,0 DA* DA* DA DA
R 5 40/50 DA DA DA DA
* ­ Fig. 7 din ANEXA 2
3. PROCEDEE DE INTERVENŢIE
3.1. Generalităţi
3.1.1. Înainte de remedierea sistemelor de protecţie anticorosivă se va face o expertizare.

Expertizarea necesită asigurarea mijloacelor de acces şi efectuarea operaţiilor necesare
examinării şi investigării (curăţare, spălare, etc). Aceste condiţii vor fi asigurate de către
beneficiar.
In urma expertizării se va stabili dacă este necesară intervenţia.
Pentru executarea intervenţiei se va elabora un proiect care va cuprinde rezultatele
expertizei.
Proiectul trebuie supus verificării, pentru a se constata dacă este în concordanţă cu
rezultatele expertizei.
3.1.2. Dacă după investigare reiese că este nevoie de consolidare, modul de consolidare va fi
prevăzut în acelaşi proiect.
În cazul în care trebuie înlocuite elementele de construcţii, trebuie luate măsurile pentru
asigurarea stabilităţii construcţiei.
3.1.3. Atât operaţiile de consolidare, cât şi cele de remediere, necesită asigurarea accesului la
elementele de construcţii.
3.2. Pregătirea suprafeţelor metalice. Curăţarea suprafeţelor elementelor de construcţii
din oţel la care protecţia anticorosivă este deteriorată
3.2.1. Înainte de pregătirea mecanică a suprafeţelor, se va efectua o spălare a lor cu o soluţie
apoasă de detergent, după care urmează o clătire cu apă curată sub presiune (până la 300
bari) şi o uscare cu aer cald. În cazurile în care clătirea nu se poate face cu apă curată sub
presiune, aceasta se poate face şi cu cârpe îmbibate în apă curată, până când cârpele
rămân curate. Degresarea este completă când, pe suprafaţa curăţată se obţine un film
continuu de apă
3.2.2. Pentru tipurile principale de defecte ale sistemelor de protecţie: băşicare, fisurare,
exfoliere şi ruginire, în funcţie de clasa de agresivitate a mediului, se vor folosi
procedeele de curăţare a suprafeţelor conform cerinţelor sistemelor de protecţie care
urmează să se aplice pe aceste suprafeţe.
3.2.3. Pentru pregătirea suprafeţei din oţel vor fi folosite unul sau mai multe din următoarele
procedee (după efectuarea degresării prin spălare cu detergent şi clătire cu apă curată):
­ curăţarea manuală a suprafeţei;
­ perierea suprafeţei folosind peria de sârmă tip oală şi de tip disc, montate pe unelte
rotitoare cu acţiune electrică;
­ baterea suprafeţei folosind dispozitivul cu eclise şi cu roţi dinţate, montate pe unelte
rotitoare cu acţionare electrică;

­ baterea suprafeţei folosind maşina pneumatică de curaţat cu ace;
­ curăţarea cu jet abraziv (sablare, curăţare cu jet de alice, de fontă sau de carborund
etc).
3.2.4. Dintre procedeele chimice de curăţare şi tratare a suprafeţelor elementelor de construcţii
din oţel, se va folosi curent decaparea cu diverşi decapanţi sau conversia chimică.
3.2.5. Procedee de îndepărtare a straturilor de protecţie vechi şi a ruginei
• îndepărtarea manuală
3.2.5.1. Îndepărtarea manuală a straturilor vechi de protecţie şi a ruginei poate fi făcută prin:
­ ciocănire;
­ dislocare;
­ răzuire cu şpaclu sau cu peria de sârmă;
­ şlefuire cu şmirghel, piatră ponce sau carborund.
3.2.5.2. Straturile vechi de vopsea puternic aderente de suprafaţă şi rugina dură va fi
îndepărtată în special prin batere cu ciocanul. Loviturile scurte şi puternice cu
ciocanul nu trebuie să aibă în nici un caz, drept consecinţă, deformarea sau curbarea
porţiunilor mai slabe ale elementelor de construcţie.
3.2.5.3. Îndepărtarea manuală a straturilor de vopsea vechi şi a ruginei conduce la un consum
mai mare de timp şi este, în majoritatea cazurilor, incompletă *. Aceasta este indicată
numai în cazul unor suprafeţe mici sau atunci când alte procedee nu pot fi utilizate
din diferite motive.
• Îndepărtarea mecanică a straturilor vechi de vopsea şi a ruginei
3.2.5.4. Îndepărtarea mecanică a ruginei se poate face cu unelte acţionate electric: discuri
abrazive, perii rotative şi unelte de ciocănit, lovit şi frezat, care sunt mult mai
eficiente din punct de vedere al gradului de îndepărtare a ruginei obişnuite, în
comparaţie cu îndepărtarea manuală.
3.2.5.5. Îndepărtarea mecanică a ruginei va fi făcută în special în acele locuri unde nu pot fi
folosite alte metode de curăţare, de exemplu, în cazul în care trebuie îndepărtat
ţunderul de pe suprafeţele limitate, ia curăţarea turnurilor cu zăbrele, a elementelor de
construcţii din oţel cu suprafeţe înguste, etc. Dacă colţurile şi unghiurile nu pot fi
curăţate suficient de bine cu uneltele mecanizate, curăţarea se va definitiva manual.

3.2.5.6. În cazurile în care este necesară o suprafaţă de metal lipsită de produşi de coroziune,
vor fi folosite unelte de şlefuire cu discuri sau hârtie abrazivă.
3.2.5.7. Pentru îndepărtarea straturilor vechi de acoperire care produc o mare cantitate de praf
sau care sunt nocive, ca în cazul acoperirilor cu plumb, sau cu pigmenţi de plumb,
şlefuirea mecanică va fi făcută numai în mediu umed.
3.2.5.8. Înlăturarea ruginei şi a vopselei vechi, relativ neaderente la suport, va fi făcută prin
perieri mecanice.
3.2.5.9. Pentru îndepărtarea straturilor de rugină groase (peste 0,5mm) şi de vopsea veche,
aderente la suprafaţa suport, folosirea periilor de sârmă mecanizate nu dă rezultate
satisfăcătoare. Pentru o curăţare corespunzătoare este necesară mai întâi utilizarea
dispozitivelor de batere a suprafeţei şi apoi perierea cu peria de sârmă.
________________________________________________________________________________
* Ţunderul din profunzime şi cuiburile adânci de rugină nu pot fi îndepărtate suficient de bine. În
cazul ţunderului foarte aderent şi a ruginei foarte aderente, îndepărtarea manuală a ruginei afectează
mai puternic oţelul, decât, de exemplu, prelucrarea cu jet.
3.2.5.10. Pentru îndepărtarea ruginei grosiere şi aderente, precum şi a straturilor de vopsea
veche aderente la suportul de oţel, vor fi folosite dispozitive montate pe unelte
rotative cu turaţia de cca. 4 000 rotaţii/minut.
Folosirea acestor dispozitive este indicată pentru curăţarea suprafeţelor plane. Pe
suprafeţe cu geometria complicată şi pe profile înguste, folosirea acestora nu este
indicată din cauza inaccesibilităţii uneltelor la aceste suprafeţe.
3.2.5.11. Montarea elementelor de construcţii metalice ca şi pregătirea suprafeţelor acestora cu
ajutorul uneltelor cu acţionare pneumatică uşurează munca operatorului, datorită
greutăţii mai reduse a acestor unelte, faţă de uneltele cu acţionare electrică.
3.2.5.12. Curăţarea de rugină a suprafeţelor de construcţii din oţel, prin folosirea uneltelor
pneumatice cu ace, se realizează prin lovirea suprafeţei din oţel speciale, având
diametre de 2, 3 sau 4 mm.
Aceste unelte pot fi folosite cu rezultate bune şi pentru curăţarea elementelor de
construcţii cu geometrie complicată, mănunchiul de ace având o mobilitate care
permite curăţarea zonelor greu accesibile sau inaccesibile altor procedee de curăţare.
3.2.5.13. Curăţarea cu jet abraziv (sablarea, curăţarea cu alice) este procedeul mecanic prin
care se realizează curăţarea perfectă a suportului din oţel, conferind astfel o
durabilitate maximă a acoperirii protectoare.

3.2.5.14. Pentru remedierea deteriorărilor, operaţie care se face în special în condiţii de şantier,
vorfi folosite instalaţii de sablare mobile, uşor manevrabile.
În vederea eliminării sau reducerii prafului degajat la sablare, se vor folosi
dispozitive speciale pentru absorbţia prafului (de ex. pompe de absorbţie, aspiratoare,
etc).
• Îndepărtarea chimică a straturilor vechi de protecţie anticorosivă şi a ruginii
3.2.5.15. Îndepărtarea chimică a straturilor vechi de vopsea se va face cu decapanţi, care au
rolul de a înmuia stratul vechi de protecţie, uşurând îndepărtarea sa cu şpaclul şi
raşcheta.
3.2.5.16. După îndepărtarea acestui strat, suprafaţa suport din oţel se va spăla cu apă curată
fierbinte şi apoi se va clăti cu apă rece până la îndepărtarea oricăror urme de
decapant.
3.2.5.17. Îndepărtarea ruginei se va face cu alte tipuri de decapanţi decât cei folosiţi la
îndepărtarea straturilor vechi de protecţie. De obicei, în acest scop se utilizează
decapanţi specifici.
3.2.5.18. După folosirea acestor decapanţi, suprafaţa suport din oţel se va spăla conform pct.
3.2.5.16.
3.2.5.19. Dacă îndepărtarea ruginei nu se poate face prin decapare, se vor folosi soluţii pentru
fixarea chimică a ruginei.
3.3. Refacerea protecţiei anticorosive
3.3.1. Examinarea protecţiei existente
3.3.1.1. Verificarea detaliată va fi făcută de către institute care prin statutul lor pot face
expertize şi care vor încadra deteriorările sistemului de protecţie anticorosivă în
etaloanele din ANEXELE prezentului ghid.
3.3.1.2. Examinarea protecţiei anticorosive a unui element de construcţie din oţel se va realiza
în scopul stabilirii unui nivel de protecţie necesar, în acord cu starea suprafeţei
elementului.
3.3.1.3. Analiza detaliată va începe cu examinarea zonelor elementelor de construcţii care,
prin alcătuire şi poziţionare sunt mai sensibile la coroziune.
3.3.1.4. Înaintea lucrărilor de protecţie vor fi executate lucrările de etanşeizare a elementelor
de construcţii.

3.3.1.5. Necesitatea refacerii acoperirilor protectoare, în zonele deteriorate, se va determina în
următoarele condiţii:
a) Sistemele de acoperire prin vopsire (AVa şi AVc) se refac în cazul constatării
următoarelor grade de deteriorare (conform STAS 10.166/1).
Re 5 pentru clasele de agresivitate 1 m şi 2 m (STAS 10.128);
Re 4 pentru clasele de agresivitate 3 m şi 4 m (STAS 10.128);
b) Acoperirile metalice termice (sau prin metalizare) se refac în cazul constatării
prezenţei ruginii pe o suprafaţă cumulată de cca. 20% din suprafaţa totală a
elementului.
c) Acoperirile combinate (acoperiri termice + acoperiri prin vopsire cu uscarea
vopselelor la aer şi acoperiri prin metalizare + acoperiri prin vopsire cu uscarea
peliculelor la aer) se refac dacă se constată:
­ deteriorarea sistemului de acoperire prin vopsire pe o suprafaţă cumulată de cca.
40% din suprafaţa totală a elementului;
­ prezenţa ruginei pe o suprafaţă cumulată de cca. 20% din suprafaţa totală a
elementului
d) In condiţii speciale, beneficiarul poate solicita şi alte sisteme de protecţie decât
cele indicate la literele a, b şi c.
3.3.1.6. În scopul evidenţierii unor eventuale fenomene de coroziune, în cazul sistemelor de
protecţie pe bază de produşi bituminoşi*, va fi examinată prin sondaje şi starea
suprafeţelor de sub straturile de protecţie, coroziunea fiind întotdeauna posibilă sub
această categorie de produse.
3.3.1.7. Examinarea stării sistemelor de protecţie vechi necesită o aparatură simplă din care
absolut necesară este aceea pentru evaluarea aderenţei şi grosimii, conform SR ISO
2409 şi SR ISO 2808.
3.3.1.8. În cazul în care protecţia veche nu se îndepărtează, se va efectua un test de
compatibilitate între sistemul vechi de protecţie şi cel nou, care urmează să fie
aplicat.
3.3.2. Metode de stabilire a posibilităţilor de aplicare a unei protecţii anticorosive noi
peste protecţia anticorosivă veche
3.3.2.1. Înainte de începerea lucrărilor va fi examinată starea protecţiei existente şi va fi
redactat un proces verbal de recepţie.

3.3.2.2. Următoarea operaţie este stabilirea posibilităţii de aplicare a sistemelor de protecţie
noi peste cele vechi.
* Devenind poroşi în timp, produşii bituminoşi permit coroziunii să se dezvolte fără să se fi produs o
dezlipire a straturilor de vopsea bituminoasă.
3.3.2.3. Această posibilitate se stabileşte prin următoarele operaţii:
­ verificarea posibilităţii efectuării unei curăţări uşoare sau spălări, dacă s­a decis să
se aplice un nou sistem de protecţie peste sistemul vechi de protecţie.
­ în cazul în care pelicula veche de vopsea este parţial deteriorată, este necesară
verificarea prezenţei ţunderului pe suprafaţa de oţel rămasă neacoperită şi în cazul
existenţei acestuia, stabilirea unui sistem de protecţie nou, care să se poată aplica pe o
suprafaţă acoperită cu ţunder;
­ stabilirea metodei optime de curăţare a suprafeţei, în scopul evitării unor neclarităţi
la încheierea contractului de lucrări.
3.3.2.4. Operaţiile de mai sus vor fi executate pe suprafeţe reprezentative ale lucrării, în mai
multe zone alese, în funcţie de mărimea şi tipul elementului de construcţie.
Executarea lor se va face sub supravegherea unui specialist în domeniu.
3.3.3. Stabilirea sistemului de protecţie pentru remedieri
3.3.3.1. Încercarea prealabilă de curăţare a suprafeţelor suport va permite alegerea unui sistem
de remediere, în funcţie de tipul de sistem de protecţie vechi şi de gradul de curăţare
a suprafeţei neacoperite.
Dacă curăţarea s­a executat cu jet abraziv până la metal curat, îndepărtându­se
complet sistemul de protecţie aplicat anterior, pe suprafaţa curăţată se poate aplica
orice sistem de protecţie rezistent la coroziune, în funcţie de clasa de agresivitate a
mediului în care sunt exploatate elementele de construcţii din oţel a căror protecţie
trebuie să fie remediată sau înlocuită. De asemenea, la alegerea sa, se va ţine seama şi
de categoria construcţiei (conform HG nr.261/1994), de tipul lucrării, cât şi de
posibilităţile de acces la această lucrare.
3.3.4. Tehnologii de remediere a protecţiei anticorosive a structurilor metalice montate
Tehnologiile de remediere a protecţiei anticorosive a structurilor metalice montate
existente vor cuprinde următoarele lucrări:
­ pregătirea suprafeţelordin oţel;

­ remedierea sistemelor de protecţie prin diferite procedee.
3.3.4.1. Pregătirea suprafeţelor din oţel se va face conform cap.3.2.
3.3.4.2. Remedierea sistemelor de protecţie prin diferite procedee.
3.3.4.2.1. După curăţarea suprafeţelor metalice de murdărie, de rugină şi de urme de vopsea
neaderentă sau cu aderenţă slabă, se va trece la operaţiunea de degresare şi apoi la
cea de aplicare a materialelor anticorosive.
3.3.4.2.2. Aplicarea materialelor de protecţie se va executa pe şantier prin următoarele metode:
­ cu pensula, utilizat la aplicarea de straturi cu grosimea de până la 50 microni;
­ prin pulverizare cu pistolul;
­ prin procedeul airless.
3.4. Măsuri privind protecţia şi igiena muncii
Măsurile privind protecţia şi igiena muncii şi cele privind paza şi siguranţa contra
incendiilor vor fi cuprinse, obligatoriu, în proiectul de consolidare a construcţiei şi de
remediere a protecţiilor anticorosive.
Aceste măsuri vor fi bazate, în funcţie de tipul protecţiilor anticorosive cu care
urmează să se facă remedierile construcţiilor şi elementelor de construcţii din oţel, în
prevederile indicate de producătorii materialelor, precum şi pe următoarele
documente de reglementări în domeniu:
­ Norme republicane de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi
Ministerul Sănătăţii cu Ordinele nr. 34/75 şi respectiv 60/75;
­ Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în construcţii ­ Ordin
9/N/15.03.1993;
­ "Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea
construcţiilor şi instalaţiilor", aprobate cu decretul nr. 290/77, completate cu Norme
generale aprobate prin ordin comun MI­MLPAT, nr.381/1219/MC din 1994;

­ Normele tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la
acţiunea focului P 118;
­ Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de
construcţii şi instalaţii aferente acestora, indicativ C 300, aprobat cu ordinul 20 N/94
al MLPAT;
În afara normelor menţionate se fac şi următoarele precizări:
­ în spaţiile de lucru, pe toată durata executării lucrărilor de protecţii anticorosive se
interzice fumatul şi orice sursă de căldură cu foc deschis;
­ în spaţiile în care se aplică protecţia anticorosivă, pentru iluminat, se vor folosi
numai lămpi antiex;
­ se interzice folosirea, pentru ştergerea suprafeţelor, a materialelor din fibre sintetice
sau lână, care pot produce scântei datorită încărcărilor electrostatice prin frecare;
­ muncitorii care execută protecţiile, precum şi persoanele care supraveghează lucrul
trebuie să fie dotate şi să poarte ochelari, mănuşi şi, în anumite cazuri, costume
întregi de protecţie;
­ la întreruperea lucrului, muncitorii trebuie să­şi cureţe mâinile cu solvenţi adecvaţi,
după care se spală cu apă cu detergent sau săpun şi se ung cu o cremă emolientă;
­ păstrarea alimentelor şi consumul lor la locul de muncă sunt strict interzise.
1. Generalităţi
SISTEMUL GENERAL DE EVALUARE (Conform SR ISO 4628) A
INTENSITĂŢII, NUMĂRULUI Şl DIMENSIUNII TIPURILOR
CURENTE DE DEFECTE ALE ACOPERIRILOR CU VOPSEA ŞI
ALE ACOPERIRILOR METALICE (TERMICE SAU PRIN
PULVERIZARE), conform SR ISO 4628
ANEXA 1
1.1. A fost adoptată o convenţie unică pentru evaluarea intensităţii şi a numărului defectelor,
prin notări pe o scară numerică de la "0" la "5":
"0" pentru nici un defect
"5" pentru defecte atât de importante, încât o divizare suplimentară nu mai are
semnificaţie practică.

Celelalte notări, 1, 2, 3, 4 sunt definite pentru stabilirea divizării optime pe toată
întinderea scării.
2. Aprecierea intensităţii şi a numărului defectelor
2.1. Pentru aprecierea defectelor apărute în urma deteriorării uniforme vizibile a acoperirii, va
fi folosit tabelul 1.
Deteriorare uniformă. Mod de notare pentru
evaluarea intensităţii deteriorării acoperirii cu vopsea,
apărute în urma unei modificări uniforme, perceptibile
vizual.
Notare
Intensitatea modificării
0 Neschimbată ­ nici o modificare perceptibilă
1 Foarte uşoară ­ modificare abia perceptibilă
2 Uşoară ­ modificare perceptibilă cu claritate
3 Medie ­ modificare perceptibilă foarte clar
4 Considerabilă ­ modificare pronunţată
5 Severă ­ modificare intensă
Tabelul 1
2.2. Pentru aprecierea numărului defectelor discontinui sau în cazul neregularitaţilor locale
ale acoperirii dispersate pe suprafaţa de încercare într­un fel mai mult sau mai puţin
regulat, va fi folosit tabelul 2.
TABELUL 2
Numărul defectelor. Mod de notare pentru evaluarea numărului defectelor care
constau din discontinuităţi sau alte imperfecţiuni locale ale acoperirii cu vopsea.
Notare Numărul defectelor raportat la o suprafaţă de încercare de 1 ...2 dm 2
0 Nici unul ­ nici un defect decelabil
1 Foarte mic ­ câteva defecte abia semnificative
2 Mic ­ număr de defecte redus, dar semnificativ
3 Mediu ­ o cantitate medie de defecte
4 Mare ­ o cantitate apreciabilă de defecte
5 Dens ­ o densitate mare a defectelor

NOTĂ: Dacă este necesar, numărul defectelor mici dispersate pe suprafaţa examinată se
poate exprima şi prin frecvenţa lor, cu ajutorul metodei grilei. Detaliile unei astfel de
metode sunt descriseîn standardul ISO 4540.
2.3. Aprecierea dimensiunii defectelor se face conform tabelului 3
Clasa
TABELUL 3
Dimensiunile defectelor. Mod de notare pentru stabilirea dimensiunii ­ ordinului de
mărime ­ a defectelor
Dimensiunea defectelor
0 Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x
1 Abia vizibilă ­ în cazul unei măriri egale sau mai mici de 10x
2 Abia vizibilă ­ cu ochiul liber
3 Vizibilă clar cu ochiul liber ­ până la 0,5 mm
4 De la 0,5 la 5 mm
5 Peste 5 mm
TIPURILE DE DEFECTE
ANEXA 2
Tipurile de defecte ale sistemului de protecţie care se produc cel mai frecvent în cursul
expunerii în medii agresive a elementelor de construcţii din oţel protejate anticorosiv
sunt:
1. Băşicarea
­ băşicarea;
­ fisurarea;
­ exfolierea (jupuirea);
­ ruginirea.
1.1. Desemnarea gradului de băşicare

1.1.1. Evaluarea
Evaluarea densităţii şi dimensiunilor băşicilor unor acoperiri de vopsea se face cu
ajutorul etaloanelor ilustrate, reproduse în figurile 1...4, după SR ISO 4628/8
Aceste etaloane ilustrează băşici de gradele 2, 3, 4 şi 5, iar pentru fiecare grad sunt
prezentate dimensiunile 2, 3, 4 şi 5.
Dacă proba prezintă băşicări de dimensiuni variabile, evaluarea dimensiunii reţinute
trebuie să fie aceea a celor mai mari băşici care sunt suficient de numeroase pentru a fi
caracteristice epruvetei.
2. Fisurare
2.1. Desemnarea gradului de fisurare (conform SR ISO 4628/4)
2.1.1. Evaluare
Se evaluează importanţa fisurării făcând referire la tabelul 2 şi utilizând figura 5 ca
exemplu.
Figura 5 ilustrează fisurări nepreferenţiale.
Se apreciază dimensiunea medie a fisurilor conform clasificării date în tabelui 1.
TABELUL 1
Clasa
Dimensiunea fisurilor
0 Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x
1 Abia vizibilă ­ în cazul unei măriri egale sau mai mici de 10x
2 Abia vizibilă ­ cu ochiul liber
3 Vizibilă clar cu ochiul liber
4 Fisuri importante, în general până la 1 mm lărgime
5 Fisuri foarte importante, în general de lărgime mai mare de 1 mm
Dacă este posibil, se indică adâncimea fisurilor, cu referire la nivelul stratului de vopsea
al sistemului, până la care s­au produsfisurile.
Se disting trei tipuri de defecte prin fisurare:
a) fisuri superficiale care nu au penetrat complet stratul de finisare
b) fisuri care au penetrat complet stratul de finisare, stratul sau straturile situate dedesubt
fiind practic intacte;

c) fisuri care afectează întregul sistem de vopsire.
3. Exfolierea
3.1. Desemnarea gradului de exfoliere (jupuire)
3.1.1. Evaluare
Evaluarea importanţei exfolierii pe o suprafaţă suport relativ exfoliată, se face conform
tabelului 2 şi utilizând ca exemple figura 6.
Fig.6 ilustrează exfolieri care nu prezintă direcţie preferenţială.
Scara de desemnare a importanţei exfolierilor
Clasa
Dimensiunea exfolierii
0 Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x
1 Până la 1 mm
2 Până la 3 mm
3 Până la 10 mm
4 Până la 30 mm
5 Superioară a 30 mm
TABELUL 2
Este necesar să fie indicată adâncimea jupuirii în comparaţie cu nivelul peliculei
sistemului de vopsire atinsă de defecte. Se disting două tipuri de defecte prin exfoliere
(jupuire):
a) strat de finisare exfoliat faţă de stratul mediu;
b) sistemul de vopsire detaşat complet de suprafaţa suport. Când proba prezintă exfolieri
de dimensiuni variabile se va releva ca dimensiune cea a celor mai importante suprafeţe
exfoliate care sunt suficient de numeroase pentru a fi tipice epruvetei.
4. Ruginirea
4.1. Desemnarea gradului de ruginire
Standardul SR ISO 4628/5 furnizează etaloane ilustrate pentru desemnarea gradului de
ruginire a suprafeţelor din oţel vopsite.
4.1.1. Evaluarea gradului de ruginire

Se va desemna gradul de formare de rugină prin etaloanele fotografice reproduse în
fotografiile reproduse în fig.7.
Etaloanele ilustrate sunt alese din Scara Europeană de Grade de Ruginire editată de
Comitetul European al Asociaţiilor de Fabricanţi de Vopsele, Cerneluri de imprimerie şi
Culori de Artă de la Bruxelles.
Aceste etaloane prezintă suprafeţe de oţel acoperite, deteriorate la diferite grade prin
asocierea ruginei care traversează acoperirea cu rugina de sub acoperire, devenită
aparentă prin exfolierea vopselei.
În tabelul 3 este prezentată relaţia între scara de ruginire ISO şi scara de ruginire
europeană.
TABELUL 3
Scara de ruginire ISO
Scara de ruginire europeană
prezentată şi în STAS 10.166/1
Rl 0 Re 0
Rl 1 Re 1
Rl 2 Re 2
Rl 3 Re 3
Rl 4 Re 4
Rl 5 Re 5
Cantităţile aproximative de rugină aparentă care traversează acoperirea de vopsea,
prezentate prin aceste etaloane, sunt indicate în tabelul 4.
Relaţia între gradul de ruginire şi suprafaţa ruginită
Gradul Suprafaţa ruginită %
Rlo 0
Rl 1 0,05
Rl 2 0,5
Rl 3 1
Rl 4 8
Rl 5 40­50
TABELUL 4

Etaloanele prezentate în STAS 10.166/1 sunt, în principiu, destinate evaluării gradului de
ruginire pe oţelul acoperit (R 0 ...R 9 ).
Ele pot fi utilizate pentru a desemna gradul de coroziune chiar pe metale neferoase
acoperite, dacă forma de degradare este compatibilă cu cea a etaloanelor.

ANEXA 3
ECHIVALENŢA ÎNTRE GRADELE DE CURĂŢARE ALE SUPRAFEŢELOR
DIN OŢEL DIN STAS 10.166/1­77 Şl
Echivalenţa între gradele de curăţare prevăzute în STAS 10.166/1­77 şi cele prevăzute în
ISO 8501/1 este
STAS 10.166/1­77 ISO 8501 ISO 8502
1 Sa 3 Psa 3
2 Sa 2 1/2 Psa 2 1/2
3 St 3 PSt 3
Litera P pusă înaintea gradului de curăţare, conform ISO 8501/2 indică numai îndepărtări
locale ale acoperirilor de
LISTĂ DE DOCUMENTE TEHNICE CONEXE
ANEXA 4
1 ­ Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii. Monitorul Oficial al României, partea 1, nr.
12, 1995.
2 ­ STAS 10128 ­ PROTECŢIA CONTRA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR
SUPRATERANE DIN OŢEL. Clasificarea mediilor agresive.
3 ­ STAS 10166/1­77 ­ PROTECTIA CONTRA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR
SUPRATERANE DIN OŢEL. Pregătirea mecanică a suprafeţelor.
4 ­ STAS 10702/1­83 ­ PROTECTIA CONTRA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR
SUPRATERANE DIN OŢEL. Condiţii tehnice generale.
5 ­ INSTRUCŢIUNII TEHNICE C 139­87 PRIVIND PROTECŢIA ANTICOROSIVĂ A
CONSTRUCŢIILOR METALICE.
6 ­ ISO 8501/1/88 ­ Pregătirea suprafeţelor suport din oţel înaintea aplicării vopselelor şi
produşilor înrudiţi. Aprecierea vizuală a suprafeţei.
7 ­ ISO 8501/2 ­ Pregătirea suprafeţelor suport din oţel înaintea aplicării vopselelor şi produşilor
înrudiţi. Aprecierea vizuală a suprafeţei la remedieri.
8 ­ SR ISO 4628/1 VOPSELE ŞI LACURI
Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite
Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte.
Partea 1: Principii generale şi modul de notare.
9 ­ SR ISO 4628/2
VOPSELE ŞI LACURI
Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite.
Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente dedefecte.
Partea 2: Aprecierea gradului de băşicare.

10 ­ SR ISO 4628/3
VOPSELE ŞI LACURI
Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite.
Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte.
Partea 3: Aprecierea gradului de ruginire.
11 ­ SR ISO 4628/1
VOPSELE SI LACURI
Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite
Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte.
Partea 4: Aprecierea gradului defisurare.
12 ­ SR ISO 4628/5
VOPSELE ŞI LACURI
Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite.
Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte.
Partea 5: Aprecierea gradului de exfoliere (jupuire).